David Popovici a oprit cronometrul în proba de 100 de ,metri liber la 46,51 secunde, cel mai bun timp al lui, la doar 11 sutimi de recordul mondial, 46,40, al chineztului Pan Zhanle. Cristian Tudor Popescu a analizat performanța românului și a subliniat cpăm nacesta „a câștigat pentru că și-a învins propriul creier”.
„Așa cum am spus-o nu o dată, David Popovici este cel mai mare, cel mai inteligent și cult dintre toți marii sportivi români din toate timpurile. Asta însă o spun pentru că l-am auzit vorbind, l-am văzut dând interviuri, ținând discursuri după premieri, vorbește excepțional, vorbește limba engleză aproape perfect și are o densitate de idei în discurs pe care nu am întâlnit-o la niciun alt mare sportiv român. Iar pe sportivii români din ultima jumătate de veac îi știu, îmi asum această afirmație.
Inteligența și cultura vin la pachet cu un psihic foarte dezvoltat, mai ales la vârsta lui, iată, abia a împlinit 20 de ani și este deja o legendă a sportului mondial. Asta înseamnă și momente de blocaj, momente în care creierul se răzvrătește împotriva celui care îl are. Un astfel de creier are și momente din acestea de ieșire de sub control, adică David Popovici are genul de psihic care poate să-l ajute enorm, și în același timp să-l frâneze la un moment dat, chiar să-l blocheze.
După părerea mea, în finala de la 100m liber, unde de obicei lui îi e mai greu decât la 200m liber, proba lui preferată, el l-a învins mai întâi pe cel mai dur adversar, mai dur decât Jack Alexy sau Kyle Chalmers, și anume pe el însuși.
Și-a învins propriul creier, așa cum a avut iarăși extraordinara luciditate și curajul să mărturisească după proba de 200m, că a fost pe punctul să se întoarcă acasă din pricina unui fenomen psihic extrem de periculos, la fel de periculos ca teama de înfrângere: teama de victorie, anxietatea de victorie.
A avut un astfel de puseu de anxietate de victorie, care are multe nuanțe psihice. Rețin una dintre ele – și o s-o exemplific cu un episod din viața unui mare actor, Laurence Olivier, care a jucat într-o seară la teatru, extraordinar, Othello.
A ridicat sala în picioare la sfârșit, cu o forță emoțională deosebită. După acest triumf, l-au găsit colegii, prietenii în cabină, plângând. L-au întrebat: „De ce plângi?”. „Pentru că știu că nu o să mai fac asta niciodată așa!”.
Asta e la marii performeri, cum e David Popovici – apare acest sentiment că ți-ai atins limita, că nu o să mai poți, că iată, ai reușit, ai reușit extraordinarul, ai reușit fabulosul, dar după aceea nu o să mai poți repeta asta. David a câștigat, după părerea mea, și finala de 200m, și finala de 100m liber după ce a depășit calificările la 200m. Atunci el și-a învins propriul creier.
Și așa a reușit să-și depășească adversarii în mod consistent. Sunt câteva sutimi bune, zeci de sutimi diferență față de cel de pe locul 2, într-un sport în care sutimea de secundă e uriașă. Asta îl face să fie și dificil din punct de vedere psihologic”, a spus Cristian Tudor Popescu pentru GSP.
Jurnalistul a explicat şi căderea lui Pan Zhanle, care nu a prins finalele la 200 şi, respectiv, 100 de metri liber.
„David nu e un înotător de forță, este în mod clar un înotător tehnic, care reușește, prin tehnica deosebită pe care o are, o alunecare formidabilă, ieșită din comun pe apă. Face diferența cu psihicul, este un sportiv cu un psihic extraordinar, care îl poate ajuta să depășească adversari care poate că sunt mai puternici decât el.
Cu siguranță că Pan Zhanle e mai puternic fizic decât David. Și totuși, cum se explică eșecul lui total? Pentru că Pan Zhanle a înregistrat un eșec pe linie la Singapore. De ce? Poate exista o singură cauză: tot creierul! Pentru că l-am văzut pe Pan Zhanle, nu era accidentat, nu avea o problemă fizică. Iată, și David a fost aproape de abandon.
Acesta a fost elementul decisiv care l-a prăbușit pe Pan Zhanle, iar pe David l-a propulsat spre această performanță unică în lume: dublu campion la 100m și 200m, la două campionate mondiale”, a adăugat Cristian Tudor Popescu.