Cui se închinau dacii şi cine i-a creştinat

Religia geto-dacă a iscat şi iscă numeroase controverse în rândul istoricilor, care  susţin fie o religie politeistă,  fie o religie monoteistă sau chiar dualismul religios, în ciuda faptului că, din antichitate, nu ne-au parvenit suficiente surse pentru a ne forma o imagine clară referitoare la religia care îi atrăgea atenţia marelui istoric, Herodot.

Monoteismul religiei dacice este susţinut, în principal, de Vasile Pârvan, ce se axează pe relatările istoricului Herodot („crezând că nu mai este un alt zeu decât al lor) – „Total deosebiţi de Traci – care sunt politeişti – Geţii se arată în credinţele lor henoteişti.”. Teoria monoteismului dacic,  se pare, că nu este în acordul istoricului I.I. Russu, care susţine „imnuri de slavă, înălţate lui Zamolxe, şi idealismului getic de mult regretatul savant român trec cu suveran dispreţ peste ştirile documentare şi peste realităţile religioase populare, pentru a nu mai vorbi de semnificaţia şi valoarea primară a noţiunilor de cult şi credinţă ce se ascund în cele două simboluri.  De altfel această teorie este „combătută” şi de C. Daicoviciu, in Apulum, II, 1943-1945, p. 91-94. Monoteismul geto-dac mai este susţinut şi de către Jean Coman, R.Pettazzoni, Erwin Rhode, S. Paliga.

Politeismul este cea mai răspândită teorie, considerându-se că locuitorii „spaţiului carpatic”, ar fi avut o religie de natură indo-europeană. Această teorie este susţinută, în principal,  de către I.I Russu  – „s-a demonstrat cu argumente istorice, comparative şi logice, că nu e admis ca religia getică să fie monoteistă, de esenţă supranatural-divină şi relevată în sensul preconizat din partea istoricilor de formaţie teologică”.  Conform acestuia religia geto-dacă nu poate fi decât politeistă, cu o serie de zeităţi ce ar fi corespuns diferitelor fenomene şi forţe ale naturii, o religie asemănătoare popoarelor indo-europene.

Ce spunea Herodot despre daci

Alte articole

Dacia începe noi concedieri voluntare la Mioveni, cu prime de zeci de mii de euro pentru anumiți angajați

Prime uriașe pentru angajații uzinei Dacia care demisionează pentru a fi înlocuiți de roboți și computere. Banii se dau pe loc!

„ei cred că nu mor, ci că cel ce-şi dă sfârşitul se duce la zeul Zalmoxis; unii dintre aceştia cred că este Gebeleizis…  a pus să i se zidească o sală pentru primirea şi ospătarea celor mai de frunte concetăţeni ai săi, unde să-i înveţe că nici el, nici oaspeţii săi şi nici cei ce se vor naşte vreodată dintre-înșii nu vor pieri, ci vor merge într-un loc unde vor vieţui veşnic, bucurându-se de toate cele bune”.

Un alt nume de zeitate geto-dacă, întâlnit în scrierile antice este cel de Gebeleizis (Nebeleizis, Gebelexis). Ca şi în cazul lui Zalmoxis cercetătorii nu au ajuns la un consens acceptat, iar principala sursă istorică despre această zeitate rămâne acelaşi controversat text al lui Herodot: „unii dintre aceştia cred că este Gebeleizis… aceşti traci trag contra cerului cu arcul, amenințând pe zeu, căci cred că nu e alt zeu decât al lor”. Acesta era zeul fulgerelor, tunetelor şi ploii, mulţi istorici considerând că acesta a fost primul zeu al geţilor ce a fost asimilat sau înlocuit de preotul Zalmoxe.

Din unele epistole ale Sf. Ap. Pavel aflăm că regiunile sud-dunărene, învecinate cu noi, au fost evanghelizate direct de Sf. Ap. Pavel şi de ucenicii săi, fapt ce ne îndreptăţeşte să presupunem că misionari creştini au trecut şi în nordul Dunării, pe teritoriul ţării noastre de astăzi. Din „Istoria bisericească” a marelui istoric bisericesc, Eusebiu de Cezareea, aflăm că Sf. Ap. Andrei a propovăduit şi în Sciţia Minor (Dobrogea de azi) – „Când Sf. Apostoli şi ucenici ai Mântuitorului nostru s-au împrăştiat peste tot pământul locuit […] Andrei (a luat) Sciţia.