Culmea inundaţiilor în România: Cine udă grădina cu apă de la robinet plăteşte de patru ori mai mult

Plata apei meteorice sau pluviale este încă un subiect deseori dezbătut. Românii, mai ales cei care trăiesc în orașe, spun că facturile li sunt încărcate cu taxa pe apa pluvială.

Companiile de apă spun că pun astfel de taxe pentru că această apă provenită din precipitații ajunge în calanizare și urmează același proces de tratare ca și cea uzată. Iar acest lucru generează costuri.

Conform companiilor de apă, serviciile de colectare și transport apă meteorică fac parte din serviciul de canalizare prestat de acestea, funcționarea acestora implicând costuri de exploatare, întreținere, dezvoltare, modernizare, precum și de protecție a mediului.

Toți acești factori sunt reflectați în tariful serviciului de canalizare, indiferent de volumele de apă meteorică colectate în rețeaua publică de-a lungul anului.

Apele meteorice sau pluviale sunt apele care provin din precipitaţii atmosferice (din ploi sau din topirea zăpezii de pe acoperisuri, terase, platforme industriale și/sau curți interioare).

”Betonul și asfaltul zilelor noastre sunt bariere în calea circuitului natural al apei. Apa din precipitații ajunge în canalizarea orașului urmând aceleași procese de tratare și generând costuri, ca și apele uzate.

În orașe, sistemul de canalizare este unitar. Adică rețeaua de preluare a apelor pluviale nu este separată de rețeaua de canalizare care preia apele uzate menajere.

Prin urmare, atât apele uzate menajere și industriale, cât și cele provenite din precipitațiile atmosferice (apele meteorice) sunt colectate in același sistem de canale și sunt conduse către stația de epurare a municipiului.

Aici, printr-o serie de tratamente mecanice și biologice, toată apa uzată (inclusiv cea meteorica) este “curățată” înainte de a fi deversată în emisar.

Sistemele unitare de canalizare au fost construite în orașele mari la inceputul dezvoltării lor. În ultimii ani însă, expansiunea urbană și modificările climatice crează probleme de exploatare a acestor sisteme. La ploi abundente, conductele sunt deseori suprasolicitate și colmatate de deșeurile și materialele antrenate de la suprafață de debitul mare de apă.

Apa meteorică este preluată, colectată și transportată prin rețeua de canalizare, este pompată prin mai multe stații de pompare intermediare, până ajunge în colectorul interceptor, iar ulterior în Stația de Epurare. Întregul proces menționat generează costuri semnificative, în principal cu energia electrică”, conform apa-canal.ro.

Românii plătesc ce nu consumă. Ce este taxa pe apa de ploaie și de ce ne vine pe factură?

Pe o factură lunară de servicii furnizare apă, un bucureștean are de plată pentru colectarea și transportul apei meteorice suma de 20 de lei. Adică 3.09 lei /mc.

Taxa pe clopot, apă de ploaie, linişte sau soare, primarii sunt extrem de inventivi atunci când vine vorba de a aduce bani la buget pentru a-şi putea acorda salarii mai mari ca ale preşedintelui Iohannis. În Sibiu, se propunea în anii trecuţi ca amenda pentru executarea de construcţii funerare fără obţinerea dreptului de lucru în cimitir să fie cuprinsă între 2000 și 2500 de lei. Aceeași amendă va fi dată și pentru cei care continuă efectuarea lucrărilor de construcţii funerare după retragerea dreptului de lucru în cimitir.

Marcel Boloş are veşti proaste pentru sute de mii de români: „Nu mai putem bălti în aceste facilități fiscale”. Taxe mai mari pentru un milion de angajaţi

Totodată, a fost actualizată lista tarifelor pentru serviciile prestate în cadrul Serviciului Public Administrarea Cimitirului Municipal Sibiu.

Cel mai ieftin este accesul la toaletă, doar 1 leu. În schimb, 2 lei costă trasul clopotelor, iar taxa de intrare cu autoturismul va costa 3 lei. Concesionarea unui loc de mormânt, în cazul unui deces, costă 310 lei, iar rezervarea locului pentru 25 de ani, în situația în care nu s-a produs încă decesul, prețul se ridică la 1.000 de lei, scrie turnulsfatului.ro. Prelungirea concesionării cu încă 25 de ani costă 660 de lei, iar pentru înhumare, respectiv săparea gropii, se va solicita 470 de lei.

O curățare a mormântului pentru parastas va costa 120 de lei, iar igienizarea unui cavou este estimată la 70 de lei. Ultimul scandal politic este generat de ordonanța de guvern prin care vor fi taxați prosumatorii, adică cei care produc singuri energia electrică de care au nevoie, adică cei care montează panouri fotovoltaice pentru a deveni independenți energetic vor da bani statului pentru că folosesc soarele care ne luminează pe toți. Numai că nu este prima dată când statul cere bani pentru servicii la care nu are nicio contribuție.

Taxa pe soare, pe apa de ploaie în România

Anul trecut, a ieşit scandal mare din cauza taxei pe soare, care ar fi trebuit impusă posesorilor de panouri solare. Deja, este de notorietate că plătim apa de ploaie. Aceasta este percepută pe companiile de apă-canal, care are deja o tradiție în spate ce o face de neclintit, sub numele pompos de „taxa pe apa meteorică”. Practic, plătim cu toții pentru că vine apă din ceruri, companiile de utilități clamând că apa pluvială trece prin rețeaua de canalizare. De obicei, cuantumul taxei este stabilit în urma unui calcul care are ca variabile suprafața locuinței impozitate și cantitățile de ploaie căzute, conform raportărilor Administrației Naționale de Meteorologie.

Uneori au fost cazuri în care taxa pe apa de ploaie a fost mai mare decât suma de plată pentru apa furnizată gospodăriilor, mai ales în perioadele cu ploi abundente. Adică atunci când ploile potopesc gospodăriile oamenilor, aducând inundații și alte inconveniente, companiile de utilități, deținute în numeroase cazuri de consiliile județene, vin și le cer sinistraților bani.

Nerușinarea acestei taxe a provocat și revolte ale primarilor. De exemplu, compania județeană de utilități din Gorj, Aparegio, și-a pus în cap doi primari. Cel din orașul Rovinari, Robert Filip, a decis să renunțe la serviciile companiei atunci când aceasta a cerut bani pe apa de ploaie. „E de la Dumnezeu lăsată, nu au venit ei cu canalizarea în spate, nu au făcut-o, iar atunci când plouă orașele se inundă pentru că rețeaua nu e bună. Să își rezolve ei problemele”, spunea în 2019 edilul revoltat, potrivit gorjeanul.ro.

Și primarul din Târgu Jiu, Marcel Romanescu, a refuzat să achite nota de plată, cerută astfel că municipalitatea se judecă și acum cu compania. „Societatea Aparegio forțează locuitorii municipiului Târgu Jiu să plătească pentru colectarea apei de ploaie chiar și în zonele unde nu există canalizare, pe câmpuri sau în pădurile de pe raza orașului (…) Nu voi fi niciodată de acord ca Aparegio să-și umple conturile cu banii noștri, ai cetățenilor, pentru un serviciu de care nu beneficiem, fie că este vorba de apa de ploaie care cade în câmp, ori apa deversată direct în Jiu, fără să treacă printr-o stație de epurare!”, spunea Romanescu.

Statul a impozitat stâlpii și scaunele
În România sunt percepute taxe nu doar pentru că bate soarele sau vine ploaia, ci și din lenea Fiscului. Pentru că inspectorii fiscali s-au dovedit incapabili să combată evaziunea fiscală din cârciumi sau restaurante, la sfârșitul anilor 90, fostul ministru de Finanțe Decebal Traian Remeș a instituit „taxa pe scaun”, un impozit pe localuri calculat în funcție de numărul de scaune de la mese. Ulterior, s-a renunțat la el, fiind înlocuit cu impozitul forfetar care a închis multe afaceri în timpul crizei economice din 2009-2010.

Tot barurile și restaurantele au fost ținta a două tentative de impozitare a bacșișului lăsat benevol de clienți chelnerilor. Prima tentativă a avut loc în 2019, pe când ministru de Finanțe era Eugen Orlando Teodorovici, iar acum o inițiativă similară este pe agenda legislativă a Parlamentului. Încă nu s-a oferit o explicație de ce Fiscul trebuie să intervină în relația client-chelner, de parcă inspectorii fiscali ar turna berea în pahare și ar goli scrumierele de pe masă.

În România am avut și o taxă pe stâlp sau „taxa pe construcțiile speciale”, impozit care a afectat companiile din sectorul energiei, telecomunicațiilor sau agriculturii, pentru fiecare stâlp. conductă sau platformă pe care o aveau. Însă acestea au transferat costurile suplimentare asupra consumatorilor, astfel că taxa pe stâlp a fost plătită indirect tot de către românii de rând. Ulterior, această taxă a fost revizuită fiind plătită acum doar pentru stâlpii de susținere ai turbinelor eoliene.

Fanteziile fiscale ale primarilor: taxa pe linişte
Însă ar fi nedrept ca doar Ministerul de Finanțe să fie blamat pentru împilarea fiscală la care sunt supuși românii, un rol aparte avându-l și primăriile. De exemplu, la Constanța a fost percepută mai mulți ani (2003-2016) „taxa de liniște” pentru siguranță în desfășurarea activității în derularea activităților economice. În esență, o taxă de protecție pe modelul celei încasate de clanurile mafiote, numai că banii nu ajungeau la interlopi cu cefe groase, ci la primărie. Această indecență fiscală a fost stopată de către instanță care a declarat taxa drept ilegală.

Tot la Constanța a fost introdusă taxa de stațiune pentru Mamaia, model preluat apoi și de Mangalia. Practic, orice turist care zăbovește peste noapte în stațiunile limitrofe celor două orașe trebuie să plătească o taxă, de parcă turiștii ar fi o sursă de deranj, nu una de venituri majore pentru comunitățile locale.

O altă idee care a bântuit prin primăriile din România a fost perceperea unei taxe de pom, percepută fie la oficierea căsătoriilor, fie la eliberarea autorizației de construcție pentru case sau înmatricularea unei mașini. Sub diverse forme, ideea a fost aplicată la Iași, București și Slatina.