Cele mai traumatizante momente pentru Liviu Dragnea au fost primele două zile de detenție, dar și cele nouă luni în care i s-a interzis, în mod nejustificat spune el, să muncească.

„Eu, când primesc vești d-astea foarte rele, foarte grele, nu mă panichez. Sunt calm. Este automat, subconștientă asta. Am fost așa până când am ajuns în celulă. Prima și a doua noapte au fost cele mai rele. Primele două zile și primele două nopți… (…) 

Alte Articole

Modul incredibil în care au fost înșelați doi turiști aflați ...

Vica Blochina, propunere indecentă de la un bărbat pe Instagram: ...

Nu (n.r. – nu s-ar fi sinucis). Le-aș fi făcut atât de mult rău copiilor mei, încât acesta e motivul pentru care nici nu m-am gândit la așa ceva, nici vorbă! Primele zile acolo (n.r. – la închisoare) sunt îngrozitoare. Indiferent ce ai fost… Faptul că ți se ia soarele, faptul că vezi gratii, zăbrele, îți dă un sentiment îngrozitor.

Povestea cineva că într-o țară – nu știu dacă adevărat, pe procurori și pe judecători, în timpul facultății sau stagiaturii, îi trimit o lună-două prin penitenciare să vadă cum e, să se gândească de zece ori înainte să ia libertatea cuiva. 

Ce e foarte rău în penitenciarele din România și societatea consideră că nu e necesar să se vorbească despre asta e în special atitudinea ANP-ului (Administrația Națională a Penitenciarelor). Se uită un lucru esențial: într-o decizie de condamnare la închisoare se vorbește despre luarea libertății pentru o anumită perioadă, nu scrie condamnare la moarte, la boală sau la umilință, nici la nebunie, la sclavagism. Eu am simțit mai puțin astea, pentru că pe lângă mine treceau ușor. Am văzut foarte mulți oameni chinuiți și umiliți, pentru că celor din conducerea de acolo le era frică să aplice legea. SRI-ul e băgat în toate penitenciarele, total”, povestit Liviu Dragnea, pentru theXclusive.

Liviu Dragnea: „La pușcărie e o Românie la scară mai mică. E o mare liniște acolo, nesănătoasă. Acum, România e o închisoare mai mare”

În opinia lui Liviu Dragnea, legile sunt mult prea dure în România și prost aplicate.

„Creierul începe să metabolizeze vestea să se adapteze la un alt tip de viață, un chin, ceva. Mă gândeam când vedeam ce e pe afară și bănuiam ce e pe la televizor, când vor începe cei care înjură, urlă și se bucură că am fost condamnat, când vor începe să regrete. Când vor începe să simtă diferența dintre nivelul de trai de atunci, din momentele alea și cele de la un moment dat (…)

E o mare liniște. O mare liniște acolo, nesănătoasă. O Românie la scară mai mică. Acum, România e o închisoare mai mare. Acolo, la scara mai mică, toate categoriile sociale sunt puse acolo. Oameni vinovați, oameni nevinovați, ca-n orice sistem din lume, oameni cu pedepse exagerate. A venit un om cu 22 de ani de închisoare, pentru furtul din portbagaje de la mașini. Mi se pare cam mult, zic și eu… Sau poate că nu mai e nevoie să facem asta. Nu eu, celor care le place să urască – condamnare la moarte. Ai trecut pe roșu, la moarte! Nu ai dat prioritate pe trecerea de pietoni, te împușc în cap! (…)”, a povestit Liviu Dragnea, în interviul citat.

Cum a petrecut Liviu Dragnea timpul în spatele gratiilor. S-a întâlnit cu ultrașii din #REZIST

Cât timp a fost la închisoare, Dragnea și-a umplut timpul cu filme și Sudoku. Nu a urmărit deloc buletine de știri. În plus, el a avut surpriza de a da nas în nas cu contestatarii săi din mișcarea #REZIST.

„Noi spunem că vrem să ne inspirăm din Occident. Și luăm din Occident doar ceea ce ne convine. De ce? Pentru ca sistemul să poată să-i terorizeze în continuare pe români. Și ajunge mai devreme sau mai târziu la fiecare. Am întâlnit la Rahova mega-haștagiști, mega-înrăiți erau până să intre acolo. Își smulgeau părul din cap pentru cât de proști au fost, cât de mințiți s-au lăsat. 

Primele ore la închisoare sunt nebune, nu înțelegi… Reprezintă, în opinia mea, lupta creierului de a se adapta și a înțelege, ce s-a întâmplat. Încearcă să te facă să înțelegi cum să trăiești acolo. 

E urât. Paturi suprapuse, camere înguste, cu o ușă cu gratii. După ușa cu gratii, o ușă metalică. Gratii la fereastră. Noapte e mai rău, pentru că ziua mai auzi o vorbă, mai ai șansa câteodată să vezi câte o rază de soare. Noaptea nu mai auzi nimic. Mai auzi niște urlete, niște gemete, niște plânsete, ceva… Eu nu m-am considerat niciodată un om slab și am depășit astea. Dar sunt momente în care mai cazi în melancolie – mai vezi, mai auzi ceva, îți mai aduci aminte de ceva. Eu cât am stat acolo, nu m-am uitat la nicio televiziune de știri. Doar la filme. Erau niște canale de filme care se reluau de mai multe ori într-o zi. Și Sudoku! M-a ajutat foarte mult să depășesc… Nici la radio nu ascultam altceva în afară de Radio Romantica. Să nu mai aud știrile, care însemnau minciuni”, a comentat Dragnea.

Liviu Dragnea, interzis la muncă: „Eu nu excludeam varianta să nu mai ies vreodată din închisoare”

O lovitură deosebit de puternică pentru Liviu Dragnea a fost încasată în momentul în care i s-a interzis să mai iasă în aer liber, la muncă, a povestit fostul șef PSD cu lacrimi în ochi.

„Da (n.r. – a fost aproape să clacheze), atunci când m-au pus la izolare, când mi-au interzis să mai ies la muncă. Nouă luni de zile, să nu mai mergi la muncă, e foarte greu. Mersul la muncă însemna că ieși din celulă, că mergi, vezi soarele deasupra și te duci la punctul de lucru – la garaj sau spălătorie. 

Nouă luni a fost greu. Am depășit, dar greu

(…) Planul nu era să mai ies de acolo. Mie mi s-a spus din mai multe părți, când eram acolo – se vedea de ce judecătorii care trebuiau să judece eliberarea condiționată – că trebuiau să mă lungească până la 3 ani și 6 luni și în perioada asta, într-un dosar, să-mi mai dea și să mor acolo.

S-a întâmplat ca un judecător curajos, din Giurgiu, n-a putut fi influențat și am fost eliberat.

Eu nu excludeam varianta să nu mai ies vreodată”, a mai dezvăluit fostul președinte al PSD.