Jurnalista Iulia Marin a murit la vârsta de 32 de ani. Tânăra a fost găsită fără suflare în apartamentul din Bucureşti în care locuia, de către proprietară şi poliţişti. Medicii de la Institutul Național de Medicină Legală (INML) ar fi stabilit că tânăra s-ar fi sinucis, anunță România TV.

Jurnalistă Iulia Marin a trecut prin redacţiile Adevărul, PressOne, Recorder, Gândul, iar de trei an lucra la Libertatea. În ultimii ani, Iulia Marin s-a luptat cu probleme de sănătate mintală, cu diagnostice severe, inclusiv tulburarea bipolară. Despre problemele ei de sănătate, Iulia a scris constant pe pagina ei de Facebook.

Alte Articole

Andra și Cătălin Măruță au o casă de vis. Interiorul te ...

Un șofer român a câștigat în instanță dreptul de a avea ...

Trafic oprit pe DN2, în județul Suceava, după ce o cisternă ...

”Număr, uneori, pe degete zilele ”bune”. Zilele in care ma simt bine, lucrez bine, sunt bine. Pe site-urile pe care le citesc, forumuri cu privire la tot felul de pastile, oamenii scriu: “Nu renuntati, veți găsi antidepresivul potrivit”.

Citește și: Explozie urmată de un incendiu în casa unui cunoscut actor. Focul a pornit de la o lumânare uitată aprinsă

E greu și sa nu renunți. Al cincilea – sau al șaselea? – antidepresiv in mai puțin de patru ani vine la pachet cu speranțe noi și, pana acum, zero efecte adverse.
Dar stau și ma întreb daca nu cumva ma pregătesc pentru o noua dezamagire, vreun efect placebo, cine mai știe?
Stau și ma gândesc ce bizar e ca viața mea toată depinde de câteva zeci de miligrame dintr-o substanța de care abia am auzit. Și, când zic ca viața mea toată, nu e nicio exagerare.

Am ajuns in punctul in care îmi e rusine sa mai vorbesc despre depresie sau sa o invoc, in punctul in care nu mai înțeleg ce e in neregula de nu mai pot funcționa. “Ca înainte”, îmi șoptește creierul meu. Sau măcar ca intr-o zi oarecare, dintr-un trecut care se tot îndepărtează.
Am ajuns sa urăsc însuși termenul de “depresie”. Îl reneg adesea, ma mint singura, ascult muzica, fac orice ca sa schimb aceasta stare. Și ea nu se schimba decât foarte rar.

“Nu renuntati, antidepresivul asta mi-a schimbat viața”, a scris cineva despre substanța pe care o iau acum, de cateva zile.
Aștept, aștept de patru ani sa am din nou pasiune pentru ceva. Sa nu simt greutate, orice as face. O greutate atat de dificil de descris in cuvinte.
“Îți va plăcea pastila asta, ajuta și la concentrare, e și pe anxietate”, mi-a spus medicul meu.

Îmi doresc sa imi placa. Sa ma ”ajute”. Sa ma trezesc zambind, ca “înainte”. Sa pun putina pasiune in ce fac, măcar putina. Măcar din când in când, sa nu ma mai ascund in spatele unei stări care nu vrea sa plece.

Nu vrea, și pace.
“Nu renuntati, pastila asta mi-a redat plăcerea de a trai”.
Citesc toate forumurile, in timpul meu liber, și vreau sa le cred. Sa cred ca exista din nou plăcere, fie si dintr-o pastila.
Dar, la naiba cu toate astea, azi a fost o zi buna, placebo sau nu”, a scris Iulia Marin în ultima ei postare pe Facebook.