Cum a reușit Florin, fost militar, să parcurgă cei 1.400 km din Via Transilvanica pe jos: „Prima parte a traseului este partea cea mai dificilă, pentru că urcușurile și coborâșurile sunt foarte agresive”

Florin Grădinariu, fost militar în Forțele pentru Operațiuni Speciale, a realizat o expediție remarcabilă, a reușit să parcurgă cei 1.400 de kilometri pe jos în decursul a 40 de zile. Drumul este marcat cu pietre sculptate la fiecare kilometru, constituind una dintre cele mai lungi expoziții de artă în aer liber din lume.

Cum a reușit Florin, fost militar, să parcurgă Via Transilvanica pe jos: „Prima parte a traseului este partea cea mai dificilă, pentru că urcușurile și coborâșurile sunt foarte agresive”

Iubitor al sportului, Grădinariu a transmis live întreaga sa experiență pe rețelele de socializare, dezvăluind că ideea de a parcurge Via Transilvanica i-a încolțit în minte cu câțiva ani în urmă.

„Eu făcusem câteva bucăți din el, pe partea Moldovei, mai ales Vatra Dornei, Sucevița, dar pentru a face întreg traseul am fost nevoit să-mi dau demisia. În timpul acestei aventuri, lumea a reacționat foarte bine. Mulți m-au încurajat. Am primit foarte multe mesaje și încurajări din partea unora pe care nu i-am văzut vreodată și nici nu îi cunoșteam.

Traseul începe de la Putna și străbate șapte ținuturi cultural-istorice: Ținutul Bucovinei, Ținutul de Sus, Terra Siculorum, Terra Saxonum, Terra Dacica, Terra Banatica, Terra Romana. De-a lungul traseului am avut niște sentimente pe care le-am trăit pentru prima oară, un fel de roller coaster. E greu de exprimat. Prima parte a traseului mi s-a părut cea mai grea. Dovadă că în primele zile am avut gândul de a renunța.

Alte articole

Premierul Marcel CIOLACU promovează traseul Via Transilvanica, „drumul care uneşte”

Un oraș din România, inclus în Top 25 destinaţii din lume de neratat în 2025, realizat de National Geographic: „Un tărâm al pădurilor străvechi, al satelor rustice și al vârfurilor Carpaților”

Citeste si De la bonă nepaleză la patroană de restaurant. Cum a reușit o tânără de 24 de ani să dea lovitura la noi în țară: „Vreau să afle cât mai mulți oameni de cultura și tradițiile Nepalului. Românii nu știu să se bucure de viață și complică lucrurile”

Seara înainte să mă culc îmi spuneam: ‘măcar ai încercat’. Dimineața, mă trezeam cu o forță și o energie, o stare greu de descris, care îmi spuneau să merg mai departe. Împachetam totul, împachetam cortul și mergeam mai departe. Căram după mine un rucsac de 27 de kilograme. Mi-am dat seama că, dacă vreau să termin și să-mi fie călătoria mai plăcută, să nu fie un chin, trebuie să mai renunț la o parte din kilogramele din spate”, a povestit Grădinariu pentru Agerpres.ro

După cinci zile de stat la cort, odată ajuns la Vatra Dornei, el a renunțat la o parte dintre lucrurile pe care le avea la el și și-a continuat drumeția pe Via Transilvanica.

„Așa am ajuns să cunosc oamenii și țara asta, oameni și locuri din mai multe zone din țara noastră. Am fost prin niște zone total noi, cu oameni noi, dar la fel de frumoși. Am ales să fac acest traseu pe jos pentru că am vrut să văd cât mai mult dintre locurile, natura, peisajele, sălbăticia pe care le străbate Via Transilvanica sau chiar la un moment dat ospitalitatea oamenilor. La unii am fost cazat, alții m-au primit cu bucurie în casele lor”, a mărturisit acesta.

Provocările întâlnite de fostul militar pe traseu

În drumul său, Florin Grădinariu a avut de înfruntat câteva provocări. Poate cele mai mari, dar nu de nesurmontat, au fost urcusșurile și coborâșurile agresive din zona Bucovinei și urșii care împânziseră zona Harghita-Covasna.

„Cea mai aglomerată zonă cu urși e zona Harghita – Covasna, Ținutul Secuiesc. Acolo am văzut cele mai multe urme de urs. Altcineva care se afla pe traseu, începuse în altă zi și, de pe un drum diferit, s-a întâlnit cu un urs. Era în mijlocul drumului. S-a întors încet, încet din drum. În timp ce eram pe traseu, undeva în Terra Banatica, a fost o deviere de traseu pentru că era un pod care putea pune în pericol drumeții.

Într-o seară am dormit la un canton, undeva în Cașva. Dar prima parte a traseului, partea Bucovinei, nu că zic eu, dar spun cam toți care au făcut traseul, este partea cea mai agresivă, cea mai dificilă, pentru că urcușurile și coborâșurile sunt foarte agresive, înclinația este foarte mare și se pune foarte mare presiune pe degetele de la picioare. Din cauza aceasta, două unghii mi-au căzut în primele două zile. Până la finalul traseului s-au mai dus încă vreo două și am schimbat două perechi de încălțări”, a povestit bărbatul.

Citeste si Dieta părintelui Efrem de la Mănăstirea Dervent. Cum a reuşit îndrăgitul călugăr, un artist al bucatelor dobrogene, să topească 15 kg