Cum arată câinii de la Cernobîl, la aproape 40 de ani de la accidentul nuclear. Au ajuns să fie adevărați mutanți cu patru labe

Aproape patru decenii au trecut de la accidentul nuclear de la Cernobîl, însă urmele dezastrului continuă să se resimtă în regiune. Printre viețuitoarele afectate de nivelul ridicat de radiații se numără și câinii care încă trăiesc în zona de excludere, care au suferit modificări importante la nivelul ADN-ului.

Cum au ajuns să arate câinii de la Cernobîl la patru decenii după accidentul nuclear

Câinii de la Cernobîl s-au transformat, practic, în mutanți, ceea ce oferă cercetătorilor o perspectivă unică asupra adaptării organismelor în condiții extreme.

Un studiu publicat în revista Science Advances, realizat de Universitatea din Carolina de Sud și Institutul Național pentru Cercetarea Genomului Uman din SUA, s-a bazat pe analiza ADN-ului a 302 câini din zona de excludere de la Cernobîl și pe comparația acestuia cu cel al câinilor din afara regiunii contaminate.

Citește și : Elicopter prăbuşit în Ghana. Printre victime sunt doi miniştri

Alte articole

Ministerul Muncii a aprobat o nouă meserie în România. Lucrătorii pot câștiga între 40 și 100 de lei pe zi

Amenzi mari pentru românii care îşi ţin câinii în lanţ. Ce prevede noua lege şi când intră în vigoare

Rezultatele au fost surprinzătoare: între cele două grupuri există diferențe genetice semnificative care afectează funcții esențiale precum repararea ADN-ului, sistemul imunitar și metabolismul. În particular, genele ATM, TP53 și XRCC4, cunoscute pentru rolul lor în răspunsul la daunele produse de radiații, au variante distincte la câinii expuși.

Aceste schimbări sugerează existența unei presiuni naturale de selecție care favorizează supraviețuirea în mediul extrem contaminat. Mai mult, câinii din zona de excludere formează grupuri genetice diferite față de cei din orașul Cernobîl sau din satele din apropiere, ceea ce confirmă adaptarea evolutivă specifică a populației din zonă.

În plus, cercetătorii au observat că blana câinilor din Cernobîl are o pigmentație mai închisă, asociată cu modificări genetice la nivelul genei MC1R, o adaptare similară fiind raportată și la broaștele din regiune. Modificările legate de reglarea imunității, precum cele implicate în gena TLR4, ajută la combaterea stresului oxidativ provocat de radiații. Astfel, sistemul imunitar al acestor câini evoluează pentru a face față continuu agresiunilor mediului radioactiv.

Citește și : După tsunami a venit…profeția? Un milion de oameni sunt atrași de o predicție bizară, care a fost cel mai căutat cuvânt în întreaga lume

Importanța acestui studiu este uriașă pentru înțelegerea modului în care organismele pot supraviețui și se pot adapta în condiții de mediu extrem. Dr. Elaine Ostrander, unul dintre autorii cercetării, subliniază că zona de excludere de la Cernobîl este un „laborator viu” ce permite observarea în timp real a proceselor evolutive induse de radiații.

Mecanismele genetice identificate în câini pot fi studiate și pentru sănătatea umană, având în vedere că pot influența susceptibilitatea la cancer, precum și modul în care organismul reacționează la tratamentele cu radiații.