Ion Iliescu a fost preşedintele României între anii 1992-1996 şi 2000-2004. El a fost unul dintre actorii principali de la Revoluţie.În 2005, Ion Iliescu a fost anchetat pentru mineriadele din 1990, în care minerii din Valea Jiului au descins în Bucureşti pentru a opri manifestaţiile antiguvernamentale. Acesta a fost pus sub acuzare în aprilie 2019 pentru infracţiuni contra umanităţii.”A fost o vizită reușită pentru soții Bush și pentru România (n.a. Vizita privată a fostului președinte american în România). Soții Bush s-au simțit minunat. Bush l-a plăcut pe președintele Iliescu și l-a invitat să-l viziteze în Houston (n.a. vizită care a avut loc, n.m.). Mai târziu, când l-am luat deoparte pe președintele Bush și l-am întrebat dacă vorbise serios, mi-a spus că da. Și chiar așa era. (…)

Citeşte şi: Marcel Ciolacu, mesaj de ziua de naştere a lui Ion Iliescu: „Am simţit că toate lucrurile sunt în regulă”

Pe locul doi ca importanță după întrevederea Președintelui Iliescu în Biroul Oval (n.a. cu Bill Clinton) a fost cea care a avut loc la finalul vizitei sale: un zbor cu elicopterul, de la Washington la Norfolk, sediul central al Comandamentului Suprem al Forțelor Aliate pentru Atlantic, unde a fost întâmpinat de un general de patru stele, Jim Shannon. A primit salutul unei trupe de pușcași marini și a privit înălțarea steagurilor Americii și României împreună cu cele ale membrilor NATO. Vederea steagului românesc fluturând alături de cel al membrilor NATO a fost foarte valoroasă. Punctul culminant a fost aterizarea unui elicopter pe vasul de transport nuclear „USS Enterprise”. Spectacolul era impresionant după orice standard. (…)

Ultima oară l-am întâlnit în vara lui 2016, când avea optzeci și șase de ani. Mi-a spus că își scria memoriile, începând cu perioada când făcea parte din mișcarea tineretului comunist. Devenise istorie și nu mai era jucător pe scena politică a țării.

Iliescu cel de odinioară avea multe calități: curaj, integritate, modestie și un devotament veritabil față de construirea unei societăți democratice, egalitariste. Aici a fost și problema: putea România să fie în același timp democratică și egalitaristă? Trebuia cedat unui aspect sau a celuilalt, iar Iliescu nu și-a dorit ca România să se întoarcă la situația de puternică inechitate din perioada de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Misiunea lui, așa cum a perceput-o, a fost aceea de a proteja muncitorii români. Avea o neîncredere viscerală în oamenii bogați…

În principiu, președintele Iliescu era un politician pro-reformă și anticorupție. Nu și-a urmărit interesele personale, lucru neobișnuit pentru România, și a continuat să trăiască modest alături de la fel de modesta sa soție; Nina, cercetător științific, într-un bloc de locuințe, în care mai există alte patru apartamente. În mod ironic au existat lideri ai opoziției care au criticat dorința explicită a lui Iliescu „de a muri sărac” și l-au acuzat de stupiditate”.

Fragmente din volumul “Jurnal de București. Drumul României de la întuneric la lumină”, de Alfred H. Moses, Ambasadorul SUA la București între 1994-1997, apărut recent la Editura Art. Fotografia surprinde o întâlnire de zilele trecute. Președintele Ion Iliescu împlinește astăzi 90 de ani.
La mulți ani, domnule Președinte!>>„, a scris politicianul Ionuţ Vulpescu pe pagina sa de Facebook.