La 48 de ani, fosta sportivă trăiește în Timișoara, departe de agitația competițiilor și de scena sportivă care i-a adus faima în anii ’90. După aproape trei decenii de la retragerea din activitate, Lavinia Miloșovici și-a schimbat radical viața, iar puțini români ar mai recunoaște-o astăzi pe stradă.
După cariera impresionantă în gimnastică, „Milo”, așa cum era alintată de colegi și antrenori, și-a dedicat viața familiei. S-a căsătorit cu Cosmin Vânătu, ofițer de poliție, omul care i-a fost aproape din copilărie. Povestea lor de dragoste, începută în anii de grădiniță, s-a reaprins după ce destinul i-a adus din nou împreună, la 16 ani distanță.
„Cu Cosmin am fost prietenă de la grădiniță. La 6 ani am plecat la Deva și i-am lăsat libertate să facă ce vrea timp de 16 ani (râde). La grădiniță eram mereu împreună. Am și un semn de la el, când alergam și m-am dat cu capul de chiuvetă, că voia să mă prindă. Atunci mi-am spart capul, zice că m-a însemnat pentru viitor (se amuză). După 16 ani ne-am reîntâlnit”, povestește Miloșovici într-un interviu pentru Unica.
Fosta gimnastă și soțul ei au împreună doi băieți, Cosmin și Andrei, ambii pasionați de sport.
„Copiii mei fac amândoi fotbal și sunt la echipe diferite. Cel mare are antrenamente zilnic, în weekenduri are meciuri. Sunt copii buni, cuminți și muncitori, și sper să ajungă acolo unde își doresc”, a declarat Lavinia, care își încurajează fiii să urmeze drumul performanței, indiferent de domeniu.
Totuși, viața Laviniei Miloșovici nu a fost lipsită de durere. În 2008, fosta campioană a trecut prin cea mai grea încercare, pierzându-și primul copil, o fetiță pe nume Denisa Florentina, răpusă de o boală a sistemului nervos.
„A murit în brațele mele, n-am știut ce s-a întâmplat. Era veselă, sănătoasă, iar dimineața nu mai respira. A fost cea mai mare durere pe care o poate trăi o mamă”, a spus, cu lacrimi în ochi, fosta gimnastă.
Astăzi, Lavinia își găsește fericirea în lucrurile simple și în ritmul alert al vieții de mamă. Deși recunoaște că are un mic viciu, fumatul, campioana spune că este împlinită și recunoscătoare pentru liniștea pe care o are.
„Zilele sunt pline pentru mine, doar trei ore le am, cât de cât, libere. Vin acasă, după ce duc copiii la școală, fac treabă, mă duc la cumpărături. Vin copiii de la școală, fac mâncare, teme și antrenamente. Suntem plecați de la 4 la 8 seara, copiii mei fac amândoi fotbal și sunt la echipe diferite”, mărturisește ea.