Dincolo de succesul profesional, viața sa a fost marcată de momente dificile, sacrificii, două căsnicii și o poveste de dragoste care a rezistat trecerii timpului.
Ochelarii cu rame negre, părul lung și ținutele elegante au devenit, de-a lungul anilor, elementele emblematice ale imaginii sale. Chiar dacă s-a retras treptat din lumina reflectoarelor, Nana Mouskouri continuă să fie o prezență respectată în lumea muzicii.
Chiar dacă nu mai susține turnee la fel de intense ca în tinerețe, Nana Mouskouri continuă să fie celebrată pentru contribuția sa la muzica internațională. În februarie 2026, a primit o distincție onorifică la gala Victoires de la Musique din Franța, pentru întreaga carieră.
Un alt moment important a avut loc în octombrie 2026, la Berlin, unde a primit Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania, în cadrul unei ceremonii la care a participat președintele Frank-Walter Steinmeier.

Nana Mouskouri s-a născut pe 13 octombrie 1934, în orașul Chania, de pe insula grecească Creta, cu numele Ioanna Mouskouri. A crescut într-o familie modestă, într-o perioadă în care Grecia era afectată de război și de tulburările politice care au urmat.
Tatăl său lucra ca proiecționist într-un cinematograf, iar mama sa era angajată tot în industria cinematografică. De mică, Nana a fost atrasă de muzică, iar părinții au încurajat-o să-și cultive talentul. A urmat opt ani de studiu la Conservatorul din Atena, unde a învățat canto clasic. Inițial, visa să devină cântăreață de operă, însă a descoperit că poate aborda mai multe genuri muzicale.
Momentul decisiv al carierei sale a venit în 1959, când l-a cunoscut pe compozitorul Manos Hadjidakis. În același an, Nana Mouskouri a câștigat Festivalul Cântecului Grecesc, devenind rapid una dintre cele mai populare interprete din țara natală.
Succesul internațional a venit în 1961, odată cu înregistrarea piesei „Weiße Rosen aus Athen” („Trandafiri albi din Atena”). Melodia a devenit un fenomen în mai multe țări, iar discul a depășit un milion de exemplare vândute.
În 1962 a ajuns la New York, unde a înregistrat albumul „The Girl from Greece Sings”, iar în 1963 a reprezentat Luxemburgul la Eurovision, cu piesa „À force de prier”. Ulterior, a colaborat cu celebrul Harry Belafonte, alături de care a susținut turnee internaționale.
Din 1968, artista a devenit și o prezență familiară la BBC, unde a prezentat emisiuni muzicale. A cântat în peste 20 de limbi, iar UNICEF menționează aproximativ 1.600 de cântece înregistrate și peste 300 de milioane de discuri vândute.
Viața sentimentală a artistei a avut parte de schimbări importante. Prima sa căsnicie a fost cu Georges Petsilas, chitaristul care făcea parte din formația ce o acompania. Cei doi au avut împreună doi copii: Nicolas, născut în 1968, și Hélène, venită pe lume în 1970.
Căsnicia s-a încheiat prin divorț, iar despărțirea a fost o perioadă dificilă pentru cântăreață. În interviuri, Nana Mouskouri a vorbit despre regretul că nu a reușit să-și păstreze familia unită și că turneele și cariera au făcut-o să petreacă mult timp departe de copii. După separare, a luat chiar o pauză de câteva luni de la muzică, fiind încurajată ulterior de cei doi copii să revină pe scenă.

Fericirea în dragoste a venit alături de André Chapelle, producătorul și tehnicianul de sunet care i-a fost alături și în carieră. Cei doi s-au cunoscut în anii ’60 și au format un cuplu timp de mai multe decenii, înainte de a se căsători, în 2003. André a fost un sprijin important pentru artistă, atât în viața personală, cât și în activitatea profesională.
Nana Mouskouri nu a avut o viață lipsită de încercări. Una dintre cele mai puternice amintiri din copilărie este legată de ocupația nazistă a Greciei. Familia sa a trecut prin lipsuri severe, iar artista a povestit despre sacrificiile făcute de părinți pentru ca ea și sora sa să aibă ce mânca.
O altă perioadă complicată a fost cea a dictaturii militare din Grecia, instaurată în 1967. În acei ani, artista locuia în străinătate și nu a criticat public regimul, atitudine care a atras nemulțumirea unei părți a publicului grec.
Revenirea în țara natală, în 1984, după mai bine de două decenii de absență, a fost un moment cu o puternică încărcătură emoțională. A susținut două concerte la Odeonul lui Herodes Atticus, lângă Acropole, evenimente care au reprezentat și o reconciliere simbolică cu o parte dintre compatrioții săi.