Cum i-a convins Jorge Bergoglio pe cardinali să îl aleagă papă

Discursul a fost făcut public, cu acordul papei Francisc, de către cardinalul Jaime Ortega, arhiepiscop de Havana, şi publicat pe site-ul Bisericii catolice cubaneze iglesiacubana.org, scrie Mediafax.

Mai jos, textul integral:

1. Evanghelizarea presupune zelul apostolic. Evanghelizarea presupune pentru Biserică îndrăzneala de a ieşi din ea însăşi. Biserica este chemată să iasă din ea însăşi pentru a merge către periferii, nu doar cele geografice, ci şi periferiile existenţiale: cele ale misterului păcatului, cele ale durerii, cele ale nedreptăţii, cele ale ignoranţei şi ale absenţei religioase, cele ale gândirii, cele ale tuturor suferinţelor.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

2. Când Biserica nu iese din ea însăşi pentru evanghelizare, ea devine „autoreferentă” şi atunci se îmbolnăveşte. Relele care, de-a lungul timpului, au afectat instituţiile religioase au rădăcinile în autoreferinţă, un fel de narcisism teologic.

Alte articole

Zi decisivă pentru Călin Georgescu! TOTUL se hotărăște în instanță

Campanie IGSU după ce numărul înecaţilor se apropie de al deceselor din accidente rutiere: „Apa nu iartă! Ai grijă!”

În Apocalipsă, Isus spune că este la poartă şi cheamă. Evident, textul se referă la cei pe care îi cheamă din exterior pentru a intra… Însă eu cred că de fiecare dată Isus bate dinăuntru pentru ca noi să îl lăsăm să iasă. Biserica autoreferentă îl poartă pe Isus Hristos în interior şi nu îl lasă să iasă.

3. Biserica, când este autorefentă, fără a îşi da seama, crede că îşi menţine propria lumină. Ea încetează să mai fie „mysterium lunae” şi dă naştere acestui rău atât de grav care este spiritualitatea lumească (conform Lubac – Henri de Lubac, cardinal iezuit francez 1896-1991, n.r. – cel mai mare rău care i se poate petrece Bisericii). Înseamnă a trăi pentru a aduce glorie unuia sau altuia.

Pentru a simplifica, există două imagini ale Bisericii: Biserica evanghelizatoare care iese din ea însăşi, „Dei verbum religiose audiens et fidenter proclamans”, sau Biserica lumească care trăieşte în ea însăşi, din ea însăşi şi pentru ea însăşi.

Aceasta trebuie să lumineze calea pentru schimbările şi reformele posibile pe care trebuie să le realizeze pentru salvarea sufletelor.

4. (În ceea ce îl priveşte pe următorul papă) un om care, după contemplarea lui Isus Hristos şi adorarea lui Isus Hristos să ajute Biserica să iasă din ea însăşi către periferiile existenţiale, să o ajute să fie mama dătătoare de viaţă care trăieşte din „bucuria încântătoare şi reconfortantă a evanghelizării”.

Fotografia care spune totul: Diferenţele dintre noul şi vechiul papă