Cum poate fi identificată o persoană inteligentă în numai câteva secunde. Filosoful Arthur Schopenhauer a dat răspunsul acum peste 170 de ani

Filosoful Arthur Schopenhauer susținea în urmă cu mai bine de 170 de ani că oamenii deranjați de sunetele din jur pot fi mai receptivi la idei și artă, potrivit Psychology Today.

Arthur Schopenhauer susținea că oamenii inteligenți sunt mai sensibili la sunete

În eseul său „Despre vacarm și zgomot”, publicat în 1851, acesta condamna în special sunetele puternice și repetate, precum pocniturile de bici care răsunau pe străzile înguste.

Filosoful lega sensibilitatea la zgomot de inteligență și creativitate, argumentând că întreruperile sonore pot afecta concentrarea și pot împiedica desfășurarea coerentă a unui proces de gândire.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Schopenhauer considera că persoanele sensibile la sunete pot fi mai receptive la argumente, poezie și artă, în timp ce oamenii care nu sunt deranjați de zgomot ar putea fi mai puțin receptivi la stimulii intelectuali.

Alte articole

În ciuda avertismentelor specialiştilor, o materie de liceu este pe cale să fie eliminată din programa românească

Citește și : Codul Bunelor Maniere: Până la ce oră e politicos să suni sau să dai mesaje?

„Cu siguranță, există oameni, ba chiar foarte mulți, care vor zâmbi când vor afla de situația mea dificilă, deoarece ei nu sunt sensibili la zgomot. Însă tocmai acești oameni sunt cei care nu sunt receptivi la argumente, idei, poezie sau artă, pe scurt, la niciun fel de stimul intelectual. Acest fapt poate fi atribuit structurii grosiere și consistenței dense a țesuturilor lor cerebrale.”, a scris Schopenhauer.

Felul în care reacționăm la sunetele din jur depinde nu doar de intensitatea acestora, ci și de semnificația pe care le-o atribuim.

Cântecul păsărilor, murmurul unui pârâu sau sunetul valurilor pot fi relaxante pentru unele persoane. În schimb, zumzetul unui aparat de aer condiționat, țipetele sau zgomotele repetitive pot deveni deranjante, mai ales atunci când încercăm să lucrăm ori să citim.

Un sunet perceput drept plăcut sau relevant poate fi mai ușor de tolerat, în timp ce unul care întrerupe constant atenția poate provoca iritare și poate face mai dificilă menținerea concentrării.

Ce spunea Seneca despre zgomot

O perspectivă diferită îi aparține filosofului stoic Seneca. În „Scrisorile către Lucilius”, acesta descrie zgomotele unei băi romane aglomerate: gemetele celor care ridicau greutăți, loviturile maseurului, stropii din piscină și strigătele celor care se ocupau de îngrijirea corporală.

În ciuda vacarmului, Seneca susținea că poate să continue să citească și să scrie, pentru că, pentru el, zgomotul din exterior nu trebuia să împiedice omul să își păstreze controlul asupra propriei minți.

Filosoful considera că atenția poate fi antrenată, iar reacțiile la mediul înconjurător pot fi gestionate prin disciplină și rațiune. Astfel, capacitatea de a rămâne concentrat în condiții dificile devine un exercițiu al tăriei sufletești.

Citește și : Cum a salvat ChatGPT o căsnicie! Povestea bărbatului care a învățat să fie un soț mai bun cu ajutorul AI

Pentru Seneca, agitația interioară poate fi la fel de importantă ca zgomotul din jur. Furia, frica, lăcomia sau invidia pot tulbura o persoană chiar și atunci când se află într-un loc liniștit.

Din această perspectivă, adevărata liniște nu înseamnă doar absența sunetelor, ci și capacitatea de a-ți ordona gândurile și de a-ți controla reacțiile.

Chiar dacă Seneca punea accent pe antrenarea minții, el recunoștea și posibilitatea de a evita sunetele deranjante. Un exemplu este cel al lui Odiseu, care și-a astupat urechile și le-a cerut oamenilor săi să vâslească mai repede pentru a trece de Sirene.