Sunt unii bebeluși asa numiți “cuminți” (“vai ce copil cuminte are doamna X, unde-l pui acolo stă, nici nu simți că ai copil în casă”) care par a se mulțumi cu mâncarea lor, pătuțul lor, jucăriile lor și cu atenția pe care le-o acordă părinții, atât câtă este ea.

Ei par – și sunt – copii care nu au alte nevoi, pentru ei totul e în regulă.

Alte Articole

Cine este femeia pe care a părăsit-o Ronald Gavril pentru Anamaria ...

Ce etnie are chef Sorin Bontea. Este foarte mândru de originile ...

Sunt însă alți copii care încă de bebeluși au necesități emoționale mult mai ridicate și în afară de elementele vitale traiului lor, ei au nevoie de mult mai mult decât atât: să fie tot timpul ținuți în brațe, să nu doarmă singuri în pătuț, să fie tot timpul alături de părinți, una peste alta să obțină atenția și afecțiunea maximă de la părinții lor.

Iar dacă n-au parte de aceste lucruri plâng, plâng și iar plâng. Plângând mult, se autoambalează și mai mult, sistemul lor nervos devine mai fragil și vulnerabil și le vine să plângă și mai mult din orice. E un cerc vicios. Așa încât, unii părinți pot ajunge epuizați de un astfel de tip de copil în timp ce alții îl înțeleg și fac tot ce le stă în putință să îl crească fericit și armonios, admițând că cel mic e altfel decât alți copii însă nefiind o problemă în asta.

Așa cum unii sunt blonzi alții bruneți, unii mai grăsuți și alții prea slăbuți, așa sunt și pe plan emoțional și sufletesc diferiți. Să învățăm să-i recunoaștem și să-i iubim pe toți la fel de mult și necondiționat! Dr. William Sears, celebru medic pediatru, confruntat cu zeci de mii de cazuri de copii în lunga sa cariera și la rândul său tata a opt copii, a introdus termenul de “high need baby”, adică un copil care are necesități emoționale și fizice mult mai ridicate decât ceilalți copii considerați de multă lume drept “copii buni”, tocmai ca să-i ajute pe părinți să înțeleagă exact psihologia copiilor mici și foarte mici.

Citeşte continuarea pe Sfatulparitilor.ro