Cum se descurcă Mircea Solcanu cu banii în prezent: „Deși legea mi-a spus să nu mai lucrez, am cerut în mod expres să fiu lăsat să muncesc 4 ore”

Mircea Solcanu, în vârstă de 49 de ani, a revenit la radio, prima lui iubire. În ciuda tuturor problemelor cu care se confruntă și cu toate că nu ar fi avut voie să muncească, el și-a urmat visul și instinctul chiar dacă nu s-a simțit mereu norocos.

Acesta a povestit cum o duce în prezent și care sunt bucuriile lui mărunte, cum se simte și cum reușește să trăiască cu o pensie de handicap în valoare de 1.280 de lei.

„Am revenit acolo unde am început acum 33 de ani, iar efectiv radio nu am mai făcut de 22. Prima iubire și probabil ultima, vorba cântecului lui Cotabiță. Redescopăr ce i-am promis copilului de 16 ani care se întâlnea cu Andrei Gheorghe, mentorul, prietenul, părintele și modelul meu de atunci dar și de acum. Unele lucruri rămân în memoria vie a sufletului. Mă bucură că am ocazia cu maturitatea de astăzi să îndeplinesc promisiunea și visul copilului de atunci dar și a copilului de astăzi.”, a mărturisit acesta.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Citește și: Cum a descoperit Mircea Solcanu că are o tumoră pe creier. A crezut inițial că are doar o ureche înfundată

Alte articole

Cum se descurcă Mircea Solcanu cu o pensie lunară de 2.080 de lei: „Am reușit să dau și altora, chiar dacă uneori am trăit cu 50 de lei pe săptămână”

Mircea Solcanu, mărturisire dureroasă la 14 ani de la operația pe creier: „M-am izolat, depresie, anxietate”

Mircea Solcanu: „Tumora mi s-a refăcut și nu am ținut cont”

Întrebat ce program are și dacă este angajat permanent, acesta a mărturisit că are un talkshow în fiecare zi de luni, la C Fm.

„Sunt angajat atât cât îmi permite legea, să nu îmi pierd pensia și încadrarea. Deși legea mi-a spus să nu mai lucrez, am cerut în mod expres să fiu lăsat să muncesc 4 ore, deși afecțiunile mele se încadrează la incapacitate totală de muncă. În alt fel și duminică merg la Biserica catolică Sfântul Anton, unde cânt psalmul responsorial sau citesc o lectură din ziua respectivă. Deci oamenii mă pot vedea și asculta duminica la biserică sau luni seară mă pot asculta la radio. Chiar vreau să le mulțumesc celor din biserică pentru că mă îngăduie să fac, atât cât pot și cu ce pot, slujire duminică sau la sărbători, pentru mine e o enormă bucurie.”, a spus acesta.

Totodată, Solcanu a vorbit și despre situația lui financiară, având o pensie de handicap de numai 1.280 de lei și indemnizație.

„Mereu Domnul, se îngrijește să nu-mi lipsească nimic material. Nu-mi doresc mai mult, întotdeauna mi-am dorit mai bun. Mai sunt prieteni care mă surprind, unii cu o masă la restaurant, alții cu alimente de sărbători, vreo doi cu bani de sărbători, dintre care unul care este tot o persoană cu dizabilități iar celălalt un cunoscut și demn jurnalist la Recorder, prietena și colega mea de liceu care efectiv mă răsfață cu haine și ieșiri în oraș, alții cu căldură sufletească și nu vreau să le spun numele pentru că binele se face anonim și în liniște. Și eu la rândul meu încerc să-i ajut pe alții, dăruiesc haine, încălțăminte, un sfat, vorbă bună și chiar bani, atât cât îmi permit.”, a spus el pentru Click.

Mircea Solcanu a mărturisit că s-a mai confruntat cu probleme medicale, căci tumora i-a reapărut.

„De durut nu mă doare mai nimic, sufletul uneori dar cred că face parte din procesul meu de transformare. Și pe omidă o doare (cred) când se metamorfozează în fluture. Tumora mi s-a refăcut și nu am ținut cont, crezând că sunt indestructibil. Anul trecut mi-am forțat soarta și am plecat la Londra împreună cu prietena mea Lana Moscaliuc la premieră unui film în care ea era protagonistă. Nu am ținut cont de semne (adică zborul a fost anulat) și totuși am plecat a doua zi. La Londra (unde am stat doar două zile) am avut o sângerare superficială a tumorii (adică mi-a țâșnit sângele din ureche). După această traumă am căzut în deznădejde, pentru că la un moment dat m-am simțit obosit de viață și de încercări. Cu ajutor de la prieteni și medici îmi croiesc iarăși drum spre lumină și viață, dar de fiecare dată parcă pare mai complicat. Deci lucrurile păreau așezate, dar nu erau, iar acum iar încerc să le așez, nu știu dacă la locul lor, că nu mai știu care e locul lor. Ajutorul însă a venit sub formă canină, se cheamă Blanche, și e un cățel, care alături de motanul Fulgerică (un motan cu probleme neurologice) mă ajută și mă obligă cumva să nu renunț.”

Citește și: Mircea Solcanu, întâlnire cu foștii colegi la aniversarea a 30 de ani de Pro TV: „Invitaseră niște oameni care nu aveau treabă cu Pro TV. Când te nemulțumește ceva trebuie să spui, nu să lași să treacă”