Cum se dezvoltă copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate. Explicațiile oferite de un psihoterapeut: „Simt un gol emoțional, uneori simt vinovăție”

Plecarea părinților la muncă în străinătate îi poate afecta grav pe copii, potrivit psihoterapeutului Cosmin Bara. În același timp, și copiii care merg în străinătate cu părinții întâmpină diverse dificultăți, pe care adulții nu știu uneori cum să le gestioneze. În cadrul unei emisiuni, specialistul a vorbit despre stilurile de atașament care apar cel mai des în astfel de situații, venind cu situații concrete pentru menținerea legăturii emoționale dintre părinți și copii.

„O parte dintre acești copii trăiesc, în primul rând, o separare de figura primară de atașament. Simt dor, simt un gol emoțional, uneori simt vinovăție. Apare des ideea că «au plecat din cauza mea». Foarte des apare și sentimentul de confuzie – cum adică părintele mă iubește, dar nu este aici?”, a explicat Cosmin Bara.

Citește și: Raport OCDE – Cifrele României legate de școlarizare sunt dezastruoase! Numărul copiilor neînscriși în sistemul de învățământ este dublu față de media europeană

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Conform acestuia, în absența părinților apar și tensiuni în relația copiilor cu cei care au grijă de ei, indiferent că este vorba despre bunici sau alte rude. Din punct de vedere psihologic, cel mai des întâlnit este stilul de atașament ambivalent, determinat de lipsa de consecvență a părintelui.

Alte articole

Cronica neagră a weekendului. Un şofer, aproape de comă alcoolică la volan, vaci căzute din camion pe autostradă. Accidente grave, cu morţi şi răniţi, aproape în fiecare judeţ

Cum va fi reconstruit blocul din Rahova distrus de explozia din octombrie 2025. Când vor putea locatarii să-și recupereze bunurile din apartamente

„Atunci când părintele sună când poate, comportamentul său creează anxietate copilului și nevoia de a se agăța de părinte”.

În alte cazuri apare și atașamentul dezorganizat, mai ales atunci când copilul este crescut într-un mediu rece sau abuziv.

„Copilul manifestă frică, retragere sau agresivitate. Mass-media a relatat situații în care un copil adoarme cu telefonul în mână așteptând să fie sunat sau un alt copil, cu rezultate bune la școală, se învinovățește că nu a meritat dragostea părintelui plecat”, a spus Cosmin Bara.

Mai mult, specialistul a analizat și cazul copiilor care cresc alături de părinții lor în străinătate. Potrivit acestuia, micuții se pot confrunta cu dificultăți.

„Chiar dacă părintele este lângă el, poate fi copleșit de stres, de orele multe de muncă, de o nouă limbă și o nouă cultură. Copilul nu înțelege de ce părintele nu are timp pentru el, de ce nu zâmbește sau de ce nu se joacă”, a mai spus specialistul.

Mai mult, apare și conflictul de identitate, cel mai des fiind observat stilul de atașament evitant, prin care copilul se maturizează prea devreme, devenind independent. În alte situații, se manifesta atașamentul ambivalent, când părintele oscilează între momente de căldură și episoade de irascibilitate, ceea ce îl face pe copil să fie neliniștit și dependent.

Specialistul a venit și cu exemple în acest sens: „Sunt copii care refuză să vorbească limba română la școală sau acasă cu părinții, dar abia așteaptă vacanța ca să meargă la bunici. Sunt copii care par tari, își construiesc o mască de independență, dar dimineața, înainte de școală, acuză dureri de burtă cauzate de anxietate severă”.

Iată și soluțiile practice la care părinții pot apela, potrivit psihoterapeutului:

• mesaje video regulate
• jurnale comune părinte-copil
• promisiuni mici, dar respectate
• ritualuri de conectare (vizionarea aceluiași desen animat, comentarea acestuia)
• trimiterea unor obiecte cu valoare afectivă.

Citește și:  Părinții elevilor violenți ar putea face închisoare dacă nu îi duc la psiholog PROIECT