În textul scrisorii, Daniel Barbu precizează că a intrat în PNL, în anul 2012, atât datorită afinităţii ideologice cu acest partid, cât şi din datoria de a se opune „regimului Băsescu”. „M-am înscris în PNL aşa cum cineva îşi satisface serviciul militar: nu pentru că m-am socotit îndreptăţit să ocup poziţii de demnitate publică, ci pentru că am fost convocat să intru în serviciul public. O astfel de convocare, venită pe numele meu în cel mai dificil moment traversat de democraţia românească postcomunistă, nu putea fi refuzată”, scrie senatorul.

Mai ales că regimul Băsescu-PDL a fost, crede Barbu, tocmai contrariul liberalismului.

Alte Articole

Raluca Turcan, război al declaraţiilor cu Maria Zaharova: „România ...

Nicolae Ciucă, întrebat dacă este mulţumit de explicaţiile ...

„Am şi acum convingerea că rezistenţa faţă de ceea ce se numeşte generic „regimul Băsescu” este o obligaţie civică de la care nu te poţi sustrage. Pentru că nu avem de-a face doar cu o înfruntare politică între viziuni adverse asupra societăţii ori economiei, ci cu un atac structurat la adresa libertăţilor civile şi politice, a substanţei democraţiei. Clasicul imperativ liberal de a pune limite de netrecut acţiunilor statului împotriva cetăţenilor este din nou actual. Statul de drept liberal, aşa cum a fost definit de Kant ca un stat ce-şi restrânge funcţiile coercitive şi nu invadează domeniul drepturilor individuale inalienabile trebuie opus cu vigoare unui aşa-zis stat de drept în care au întâietate absolută drepturile instituţiilor represive„, argumentează politologul.

Din aceste motive, Daniel Barbu susţine că nu poate accepta să fie membru al unui partid care, conform noului statut, îl are în galeria foştilor preşedinţi şi pe Traian Băsescu.

„Ex-liberalii nu au avut de propus aripii Roman-Băsescu-Boc-Blaga a FSN decât amendamentul Quintus, adică o simplă încăpăţânare onomastică, uşor de acceptat de către un PDL ce şi-a schimbat de mai multe ori denumirea şi orientarea. După cum haina nu-l face pe om, nici numele nu dă conţinut programului unui partid. Nu e nimic liberal într-un partid din care fac acum parte membrii guvernului şi majorităţii parlamentare care a impus în 2010 politici de austeritate sub forma, fără analogie într-o altă societate democratică, a restrângerii exerciţiului unor drepturi şi libertăţi constituţionale”, apreciază senatorul.

Acesta crede că PNL a intrat într-un proces de autodesfiinţare odată cu ruperea USL, urmată de abandonarea ALDE şi finalizată la „pe 26 iulie, când venerabilul Mircea Ionescu Quintus, în scena finală a congresului de ‘coagulare a dreptei’, a bătut vioi ritmul imnului FSN-PD-PDL-PNL cu aceleaşi mâini pe care i le strânsese cândva I.G. Duca.”

Barbu este nemulţumit de faptul că schimbările de esenţă în interiorul partidului au avut loc fără o minimă dezbatere internă, ci doar prin rezoluţii verbale adoptate la Congresul din 28 iunie.

„PNL nu a murit înainte de a denunţa el însuşi mitul potrivit căruia ar fi fost un partid elitist, al inteligenţei şi discuţiilor libere. PNL şi-a petrecut ultimele luni de viaţă în cea mai desăvârşită mizerie intelectuală. În alte câteva luni, noul PNL se va înregistra oficial drept cel mai recent avatar al FSN. Regimul Băsescu va avea astfel, direct sau indirect, un nou domiciliu politic”, crede senatorul.

În aceste circumstanţe, adevăraţii liberali vor trebui să-şi găsească afilierea politică în altă parte decât în interiorul unui partid care şi-ar fi trădat. „Atâta vreme cât încleştarea din 2012 nu şi-a epuizat miza, liberalii au datoria, deopotrivă intelectuală şi politică, de a nu demobiliza. Cultura publică a libertăţii nu va fi restaurată în România fără contribuţia decisivă a liberalilor. De aceea, părăsesc PNL pentru a putea rămâne liberal„, conchide Daniel Barbu.