De ce ar trebui să laşi mereu cel puţin 10% bacşiş. Care este coşmarul cel mai mare al ospătarilor

„Nu uiți niciodată cel mai slab bacșiș pe care-l primești. Pentru mine s-a întâmplat într-o duminică după-amiază, când am uitat să trec pe notă surplusul obișnuit și când mi-am dat seama deja puneam bonul pe masa clienților. Cea mai rea parte a venit în momentul în care am deschis nota și am observat că îmi lăsaseră doar 1 dolar și ceva mărunțiș aruncat aiurea, la o notă care a făcut peste 100 de dolari, dar de atunci nici nu mai uit de vreo taxă. În schimb, voi ține mereu minte umilința de după cele două ore de servit, deoarece este greu să nu tragi o anumită concluzie după o întâmplare ca aceasta și anume că nu valorezi prea mult.”

Monica Burton este cea care a făcut această cercetare de piață și a ajuns la concluzia că cel mai mare coșmar al lucrătorilor din restaurante este clientul care lasă prea puțini bani la final. Unii o fac deoarece se cred șmecheri, unii ca să economiseacă, alții din lipsă de empatie, dar un bacșiș prost vine fie din convingerea că nu trebuie să plătească nimic în plus, fie din cauza faptului că cineva nu înțelege cât de greu este să fii chelner sau pur și simplu din diferența culturală.

Tânăra de mai sus își continuă istorisirea: „Clientul meu preferat a fost domnul în mașina Ferrari roșie, care a lăsat 100 de dolari pe masă așa cum aruncă cineva bancnotele de 1 dolar într-un club de striptease. Pentru el, 100 de dolari nu însemnau nimic și nu a existat nici o legătură cu valoarea mâncării. Bacșișul mare însemna două lucruri pentru el: să atenționeze pe toată lumea că el este un mascul feroce și să ne arate cum anume se așteptă să fie tratat, așa că ne-am purtat și noi ca atare ș-am făcut tot ce ne stătea în puteri pentru a-l mulțumi. Deși a cheltuit prea mult la masa respectivă, a fost tratat regește, pentru că până la urmă chelnerii dețin de fapt puterea într-un restaurant.”

Clienții buni lasă suplimentar între 10-20% din valoarea notei

Cei care ies în oraș doar ocazional își analizează nota de plată și fac calcule, iar cei care petrec mai mult timp la restaurant pur și simplu rotunjesc cu 10-20% suma de la final, deoarece atât este frumos să lași unor oameni care muncesc toată ziua pentru tine.

Dacă nu ai fost mulțumit de servire, chelnerii nu trebuie să afle acest lucru în momentul în care primesc nota înapoi, deci dacă lași bacșiș mic ca să-i pedepsești pe cei care te-au servit, trebuie să afli că aceasta nu este cea mai bună strategie. Ieșitul în oraș este o negociere, nu un eveniment oarecare, iar partenerii sunteți tu și chelnerul. Dacă ceva merge greșit, friptura ți s-a părut nefăcută, vinul răsuflat, desertul nu a fost pe măsura așteptărilor tale, atunci spune cuiva aceste lucruri, chlenerului, managerului sau bucătarului. În acest mod dai posibilitatea restaurantului să își îmbunătățească serviciile. Să suferi în tăcere nu face bine nimănui, nici ție, care rămâi cu un gust amar, nici lor, care rămân cu mai puțini bani. Ține cont de faptul că atunci când ți se aduce comanda persoana respectivă nu este omnipotentă și să pedepsești pe cineva apoi să pleci este doar o dovadă de slăbiciune.