Este o dispută întâlnită nu doar în Marea Britanie, ci în multe alte ţări unde există muncitori imigranţi şi are adesea o conotaţie rasială, presupunându-se că muncitorii imigranţi au o capacitate specială pentru muncile josnice. Dar cheia problemei o constituie costul muncii. În Marea Britanie, muncitorii, în mare parte din România şi Bulgaria, sunt plătiţi nominal cu salariul minim, dar în realitate cu mult mai puţin şi sunt cazaţi în locuinţe mobile pentru care li se reţine din salariu. În plus, deşi Bulgaria şi România sunt membre ale UE, ele fac obiectul unor restricţii 'temporare' în ce priveşte dreptul cetăţenilor lor de a călători într-o serie de ţări, inclusiv Marea Britanie, ceea ce face necesare aranjamente speciale pentru accesul pe piaţa muncii, îndeosebi pentru muncile sezoniere - or, statutul lor precar înseamnă că nu au de ales şi trebuie să accepte condiţii mizere.
Datorită ofertei de mână de lucru ieftină şi disciplinată, angajatorii pot asigura locuri de muncă pe care altfel nu le-ar putea susţine. Este un sistem exploatator, dar alternativa guvernului de a pune capăt pur şi simplu acestui program nu este bună decât pentru reacţionarii simpatizanţi ai UKIP /Partidul Independenţei, antiimigraţionist/. În fond, după cum formula economista Joan Robinson, 'nenorocirea de a fi exploatat de capitalişti nu este nimic comparativ cu nenorocirea de a nu fi exploatat deloc', conchide The Guardian.
facebook
twitter
:quality(75):format(jpeg)/wp-content/uploads/2020/05/miclauseni-wiki.jpg)
:quality(75):format(jpeg)/wp-content/uploads/2020/05/bautura2.jpg)
:quality(75):format(jpeg)/wp-content/uploads/2020/05/bautura.jpg)
