Cercetătorii britanici au descoperit că persoanele care se confruntă cu creșteri bruște ale glicemiei în primele două ore după ce au mâncat au un risc cu 69% mai mare de a dezvolta boala Alzheimer, o concluzie care arată legătura complexă dintre metabolism și declinul cognitiv.
O echipă de specialiști de la Universitatea din Liverpool a analizat datele genetice provenite de la peste 350.000 de persoane, utilizând o metodă avansată de cercetare numită Randomizare Mendeliană.
Această tehnică le-a permis oamenilor de știință să izoleze efectele predispoziției genetice asupra nivelului zahărului postprandial, eliminând astfel „zgomotul” provocat de factorii de mediu sau de alte afecțiuni preexistente.
Rezultatele sugerează că vârfurile de glucoză înregistrate imediat după masă sunt strâns legate de riscul apariției bolii Alzheimer.
„Această descoperire ar putea ajuta la conturarea viitoarelor strategii de prevenție, subliniind importanța gestionării zahărului din sânge nu doar per ansamblu, ci în mod specific după mese”, a declarat epidemiologul Andrew Mason, unul dintre autorii studiului.
Interesant este faptul că analiza a făcut o distincție clară între tipurile de probleme metabolice. Deși creșterile postprandiale au fost asociate cu Alzheimer, cercetătorii nu au identificat nicio legătură directă între nivelurile normale de glucoză, insulină sau rezistența generală la insulină și demență.
Mai mult, scanările cerebrale efectuate pe un eșantion de participanți nu au evidențiat modificări vizibile în dimensiunea creierului, a hipocampului sau leziuni ale substanței albe, ceea ce sugerează că procesul de degradare nu este unul evident anatomic în primele faze.
„Se pare că există mecanisme mai subtile care leagă creșterea bruscă a glicemiei de Alzheimer”, notează autorii studiului, avansând ipoteza că aceste vârfuri glicemice ar putea provoca inflamație sau stres celular la nivelul creierului.
Cu toate acestea, experții îndeamnă la prudență în interpretarea datelor. O încercare de a replica studiul pe un set de date mai vechi, care cuprindea aproximativ 111.000 de persoane, nu a produs aceleași rezultate.
Echipa de cercetare explică aceste discrepanțe prin profilul demografic al participanților din studiul principal: o populație formată exclusiv din persoane de origine albă britanică, cu un statut socio-economic ridicat și o stare de sănătate generală mai bună decât media.
Pentru a transforma aceste descoperiri în tratamente sau recomandări medicale concrete, este nevoie de validare suplimentară.
„Trebuie mai întâi să reproducem aceste rezultate în alte populații și în alte ancestrii pentru a confirma legătura și a înțelege mai bine biologia de bază. Dacă este validat, studiul ar putea deschide calea către noi abordări pentru reducerea riscului de demență la persoanele cu diabet.”, a explicat Vicky Garfield, epidemiolog implicat în cercetare.