De la menajeră la doctor „cum laude” în Spania. Cum a reușit Mirela să ajungă de la munca de jos în elita educației spaniole, în ciuda valului de descurajări: „Cel mai important lucru este să crezi în tine dincolo de zgomotul din jur”

Mirela a ajuns în Spania în anul 2004, într-o scurtă vizită la invitația verișoarelor ei. Vizita ar fi trebuit să dureze doar trei zile, dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, 22 de ani mai târziu, Mirela este tot în Spania, cu un destin schimbat la 180 de grade.

Mirelei de la 23 de ani i-a plăcut mult Almeria, orașul în care locuiau verișoarele sale. Primul lucru care a impresionat-o a fost clima.

„Veneam de la −22°C și aici erau 20°C. Clima din Almería m-a impresionat foarte mult. Ideea era să petrec câteva zile aici, cu verişoarele mele, și să mă întorc acasă, dar mi-a plăcut atât de mult totul încât am decis să rămân”, povestește Mirela pentru lavozdealmeria.com

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

În urmă cu 22 de ani, Mirela nu avea decât o diplomă de Bacalaureat și nu vorbea deloc spaniolă. În cele trei zile petrecute în Almeria, tânăra a luat o decizie curajoasă, aceea de a nu mai reveni niciodată în România și de a-și face un rost printre spanioli. I-a comunicat decizia mamei sale, care, inițial, nu a încurajat-o prea mult.

Alte articole

Bolojan ”Taie-Tot” își menține decizia privind reducerea sporului de doctorat. Scădere de 450 de lei brut, din aprilie!

Unul dintre cei mai apreciaţi profesori-doctori din România susţine tăierea indemnizaţiei de doctor, propusă de Bolojan: „Calitatea doctoratelor în România este deseori mult sub nivelul celor din alte ţări europene”

Mirela nu s-a descurajat și a sperat că va răzbi printre străini. La început, a obținut un permis de ședere valabil trei luni și s-a angajat la curățenie și la îngrijit bătrâni. Erau activități în care nu avea niciun fel de experiență, având în vedere că în România desfășurase muncă de birou.

„Nu făcusem niciodată asta; în România lucram într-un birou. Mi-am spus: ‘Dacă am decis să rămân, asta este. Trebuie să mă obișnuiesc’. Mama mi-a spus: ‘Cu cât m-am străduit să aveți un loc de muncă bun și să trăiți bine!’. Nu înțelegea că era un pas necesar, dar temporar”, povestește Mirela pentru sursa menționată anterior.

Totuşi, Mirela nu s-a obișnuit niciodată cu acel tip de muncă. Tocmai de aceea a început să caute o cale prin care să își continue studiile.

Primul pas a fost să învețe limba spaniolă pe cont propriu. A studiat cu dicționare și manuale de școală primară pe care i le-a împrumutat o profesoară. Programul ei zilnic era extrem de solicitant: dimineața mergea la muncă, iar după-amiaza și seara studia.

„Am studiat toate cărțile de limba spaniolă, traducând cum puteam. Lucram și studiam. Nu făceam nimic altceva”, povesteşte românca.

În 2009 a făcut un pas important: a început procesul de echivalare a studiilor. Pentru a putea continua, a fost nevoită să repete ultimul an de liceu, deoarece în România nu susținuse examenul de admitere la universitate.

După ce a promovat, s-a îndreptat către domeniul Educației Sociale şi s-a înscris la Universitatea din Almería.

Anii de facultate nu au fost deloc ușori. Mirela continua să muncească pentru a se întreține. Lucra între orele 9:00 și 17:00, iar după program, mergea la facultate. Uneori programul de lucru nu îi permitea să ajungă la cursuri. În aceste situații, profesorii îi trimiteau sarcini suplimentare pentru a recupera materia.

În cele din urmă, eforturile ei au fost încununate de succes. Recent, a obţinut titlul de doctor „cum laude” în Educație.