A devenit o obişnuinţă ca la marile sărbători religioase oamenii să se bulucească la biserici. Se calcă în picioare pentru agheasmă, îşi pun piedică în drumul spre racle cu moaşte de sfinţi mai mari sau mai mici şi ies din îmbulzeală la fel de şifonaţi ca o faţă de pernă boţită după o noapte de somn. După ce ies pe uşa bisericii sunt mulţumiţi că au mai prins o zi de sărbătoare, însă le e greu să se dezobişnuiască de a pupa tot ce întâlnesc în cale.