Decizie definitivă: Istoricul Alex Stoenescu a colaborat cu Securitatea

Instanţa supremă a respins recursul lui Stoenescu şi a menţinut o decizie din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care istoricul a fost declarat colaborator al Securităţii.

Potrivit Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Alex Mihai Stoenescu a fost recrutat la 29 martie 1984, iar numele de cod sub care s-a semnat angajamentul la Securitate a fost „Gavrilescu Adrian”.

„În perioada care a trecut de la recrutare, informatorul a desfăşurat o activitate informativă corespunzătoare, desfăşurată cu pricepere şi pasiune concretizată în 43 de informaţii scrise”, notau într-un raport ofiţerii de Securitate.

Alex Mihai Stoenescu era evaluat de ofiţerii de securitate ca „deosebit de dotat pentru activitatea de culegere de informaţii, cu spirit de iniţiativă şi multă promptitudine în îndeplinirea sarcinilor trasate, a furnizat în baza instructajelor periodice făcute un număr de 56 de materiale scrise, referitoare la starea de spirit din obiectivul în care lucrează, precum şi Institutul de Avioane Bucureşti, persoane aflate în atenţia noastră”, potrivit datelor din dosarul său.

Alte articole

Viktor Orban lansează un avertisment dur după ce a pierdut puterea în Ungaria și spune că noul Guvern riscă să fie „călcat în picioare” de Bruxelles: „Dacă nu luptați, vă vor jefui”

George Burcea, mesaj cu subînțeles chiar în ziua nunții Andreei Bălan. Fotografia postată de fostul soț al artistei: „Commedia dell’arte 2.2”

În documentele de la CNSAS se arată că Alex Stoenescu a informat Securitatea şi despre comentariile unor colegi de serviciu de la Centrul Naţional al Industriei Aeronautice Române, care ascultau ştirile de la Europa Liberă.

Astfel, în notele întocmite de un ofiţer de securitate din 21 august 1984, 10 aprilie 1984 şi 5 mai 1986, pe baza baza informaţiilor oferite de Alex Stoenescu, se arăta: „Sursa menţionează că în birou au loc discuţii în care se comentează politica internă şi externă a ţării. Ing. J.I. afirmă că ing. I. are cunoştinţe la televiziune, unde vizionează programe recepţionate pe teleimprimatoare, comentarii politice străine, pe care apoi le comentează în birou. Ing. G. are obiceiul să comenteze articolele din ziarele noastre în mod defavorabil”.