„Am negociat din arestul IGP, forţat de împrejurări, la iniţiativa şi cu acordul doamnei procuror de caz Alina Bica, transferul de proprietate al acţiunilor şi al creanţelor deţinute asupra Rafo S.A. Oneşti. Doamna procuror era singura care putea, prin dipoziţie scrisă, să facă posibil acest lucru. Ofiţerul de la arestul IGP, care conform procedurilor participă la orice vizită aprobată de procurorul de caz, a fost înlocuit cu un ofiţer (femeie) de la biroul DIICOT al doamnei Alina Bica, din dispoziţia acesteia”, susţine Marian Iancu, citat de România TV.

Omul de afaceri explică şi de ce, în stare de arest fiind, i s-a dat acordul de a primi vizitele reprezentantului rus al unei societăţi austriece interesate să preia Rafo şi, mai ales, de a negocia o tranzacţie comercială, finalizată până la urmă cu vânzarea din puşcărie a rafinăriei.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Adrian Sârbu şi Miron ...

Clotilde Armand, trimisă în judecată în ziua în care şi-a ...

„Acest ordin a fost dat cu intenţia clară de a cunoaşte în detaliu datele economico-financiare ale tranzacţiei”, mai spune Iancu.

Marian Iancu a fost pus liber, coincidenţă sau nu, după ce a semnat actele de vânzare a societăţii, dar nu s-a bucurat prea mult de beneficiile deciziei luate.

„Am semnat vânzarea în anul 2005, iar atunci când au devenit neserioşi şi au întrerupt plăţile convenite, în cursul anului 2006, am acţionat în instanţă pentru recuperarea Rafo S.A. Oneşti şi anularea tranzacţiei. Imediat, grupul austriac a făcut plângere penală şi a depus-o tocmai la DIICOT, la doamna procuror Alina Bica, fapt pentru care m-a arestat de 3 ori consecutiv şi am fost pus liber tot de atâtea ori în decursul a 60 de zile”, mai precizează Marian Iancu.

Fostul proprietar al Rafo aminteşte, în amplul comunicat de presă trimis din închisoare, că grupul de firme pe care l-a condus a sesizat DNA cu privire la indicii potrivit cărora persoane interesate, cu funcţii în DIICOT, inclusiv Alina Bica, ar fi acţionat cu rea credinţă împotriva statului român în disputa dintre Rompetrol şi Rafo. 
De altfel, şi Corneliu Iacobov, cel care a deţinut Rafo înainte să o preia Marian Iancu a făcut referire, într-un amplu interviu acordat din penitenciarul Rahova, la implicarea Alinei Bica, la ordinul lui Traian Băsescu, în punerea pe butuci a rafinăriei şi la interesele politice ale grupării Traian Băsescu-Theodor Stolojan-Marin Anton de a prelua afacerea în interes politic şi comercial. 

Într-o intervenţie telefonică la România TV, Marin Anton a declarat că „domnul Iancu a avut acea permisiune de a negocia din arest vânzarea activului pe care îl deţinea la RAFO. Îmi aduc aminte că domnul Iancu era mulţumit că i s-a permis acest lucru. Poate şi pentru că nu dorea să ascundă nimic şi clar că tot ce se negocia acolo în Arestul Poliţiei Capitalei, cred că era supravegheat”.

La 11 ani de la privatizare, cu foştii patroni români condamnaţi la ani grei de detenţie, fosta rafinărie Rafo Oneşti îşi trăieşte trista agonie. Grupul austriac care a preluat-o deţinut de o serie de investitori ruşi cu ample conexiuni la vârful politicii de la Bucureşti, taie utilajele societăţii şi le vinde la fier vechi iar miile de angajaţi de odinioară şomează şi îşi aduc aminte că au avut cândva slujbe şi ce pune pe masa familiei.