În prezent, Codul Fiscal asigură scutiri la plata impozitului pe venit în funcţie de calitatea persoanei sau de activitatea desfăşurată. Deputatul PSD propune extinderea scutirii pe baza criteriului activităţii desfăşurate la  activitatea de jurnalism şi cumularea veniturilor din Contractul de muncă cu  cele din Contractul de drepturi de autor, urmând să şi definească beneficiarii modificării Codului Fiscal – jurnaliştii şi tehnicienii în radiodifuziune şi televiziune.

„Îmi dau seama că este mai mult decât oricând necesar să motivăm presa tradiţională”, afirmă deputatul, care invocă fenomenul fake news şi riscul ca presa să fie  „invadată de oameni care vor like-uri, rating”.

Alte Articole

Maşinile pentru care şoferii nu sunt obligaţi să aibă ITP. ...

Angajat al unui supermarket, concediat după ce a folosit sacoșe ...

El precizează că îşi doreşte susţinerea cât mai multor colegi, de la cât mai multe partide, pentru că nu vrea ca proiectul său să fie promovat ca un proiect politic, ci ca unul al Parlamentului.

Valeriu Steriu spune că prin iniţiativa sa legislativă îşi propune ca nici angajatul, nici angajatorul şi nici statul să nu piardă.

„Evident, nu există, aşa, o formulă magică, însă am găsit o formă de a optimiza variantele”, subliniază el.

Prezentăm pasaje din interviul acordat agenţiei de presă News.ro de către deputatul PSD Valeriu Steriu:

Reporter: De unde aţi pornit? Care este raţiunea proiectului?

Valeriu Steriu: În mandatul actual, al treilea al meu de parlamentar, am decis să mă ocup de probleme specifice, nu doar pe Agricultură. Astfel, am ajuns să studiez mult mai atent fenomenul presei din România, din ultimii 10 – 15 ani. Am mulţi prieteni în presă, pe foarte mulţi i-am văzut părăsind domeniul pentru alte activităţi şi, punând o lupă pe tot acest fenomen, mi-am dat seama că în clipa de faţă atracţia pentru zona aceasta este tot mai mică – fie că vorbim despre televiziuni, radio sau presă scrisă. Eu am comunicat foarte mult cu presa şi mi-am transmis ideea în acest fel. E adevărat, formele noi de comunicare, cum e social media, îţi uşurează viaţa de politician în a transmite un mesaj, dar, sincer, mi se pare că mult prea puţine idei sunt expuse corect chiar de cei care le duc, comparat cu fenomenul fake news, care ia tot mai multă amploare. Îmi dau seama că este mai mult decât oricând necesar să motivăm presa tradiţională. Cred că sunt câteva mii de jurnalişti în România acum. Mă uit cu regret la jurnaliştii de investigaţie din trecut care făceau nişte anchete ample şi reuşeau să dezvăluie lucruri.

Căutând să văd de unde vine această scădere a numărului jurnaliştilor, am descoperit că piaţa publicităţii care pleca spre presă în trecut nu mai e atât de mare şi nu îi mai oferă întreg volumul de reclame. El se împarte cu mult mai mulţi – social media, comunicare directă. Evident, jurnaliştii sunt tot mai puţin motivaţi de nişte bugete de publicitate care, prin patronul de presă, pleacă spre cel angajat. Văd trusturi de presă care fie intră în faliment, fie în scandaluri de evaziune, văd investitori care îşi închid operaţiunile pe presă, văd mai puţină  presă independentă – şi asta mi se pare cel mai grav.

Punând cap la cap toate acestea, am văzut ce se poate face la nivelul fiecărui jurnalist, angajat într-un grup de presă. Am descoperit că există două forme de retribuire a jurnaliştilor – fie prin contract de muncă, cu tot ce înseamnă dări către stat, fie prin contract pentru drepturi de autor. Din cele două variante mi-a rezultat o opţiune care nu îl avantajează deloc pe investitorul în presă. Am experienţă în patronat şi ştiu cât de greu e să plăteşti toate taxele la stat pentru fiecare angajat. Îmi dau seama cât de greu îi este unui investitor în presă astăzi să îşi ducă în mod onest un proiect de a informa corect cititorii, telespectatorii sau ascultătorii, având în spate contracte de publicitate şi având în spate o armată de oameni.

M-am gândit ce putem găsi ca formă prin care niciuna dintre cele trei părţi – angajatul, angajatorul şi statul – să nu piardă. Evident, nu există aşa o formulă magică, însă am găsit o formă de a optimiza variantele.

Reporter: Şi care ar fi aceasta?

Valeriu Steriu: Am făcut câteva simulări şi mi-am dat seama că impactul bugetar nu este atât de mare. Nu cred că în România sunt mai mult de 10.000 de salariaţi în presă (jurnaliştii şi auxiliarii), acesta este numărul pe care am construit nişte exerciţii de impact financiar. Mi-a rezultat, la nivel anual, un impact de sub 1 milion de euro, prin forma propusă. Contopesc cele două modalităţi de plată a contribuţiilor către stat – eu intervin doar în Codul Fiscal, cel care defineşte cum se plătesc dările. Există astfel de excepţii în zona sportivilor, în IT, aşa că eu cred că pot exista şi pentru a asigura o presă independentă şi obiectivă.

Reporter: V-aţi gândit şi la posibilitatea instituirii unui moment 0 pentru instituţiile de presă, având în vedere situaţia dificilă cu care se confruntă domeniul?

Valeriu Steriu: Din acest punct de vedere, există un alt proiect, cel legat de evaziune, care se discută în această perioadă în Parlament. Este vorba despre un T0, să spunem, al evaziunii şi anume a reveni pe un format normal. În Europa, astăzi, evaziunea nu este considerată aproape în nicio ţară ca faptă penală, ci o infracţiune economică, ce este amendată. România a modificat în 2007 – 2008 foarte dramatic această lege şi acum cred că sunt câteva zeci de mii de dosare de acest gen. Există, din punctul meu de vedere din fericire, un proiect care readuce la normalitate. Mai este un proiect care a fost conceput chiar şi de guvernarea Cioloş de a încuraja recuperarea prejudiciului şi nu neapărat de trimiterea în instanţă a celor care au făcut evaziune. Sper ca acest proiect să se valideze anul acesta, deja este pe odinea de zi din votul final. Şi din acel moment avem şi o curăţare de acest gen, nu neapărat a datoriilor, ci a răspunderii penale. Pentru că datoriile vor rămâne şi, cu siguranţă, cei care au avut dificultăţi care i-au împins spre evaziune vor avea un termen pentru a plăti înapoi respectivii bani, dar nu vor mai fi ameninţaţi cu închisoarea. Cred că e normal să fie aşa, am văzut şi fotbalişti celebri cu datorii de milioane de euro, pe care le-au plătit şi şi-au continuat activitatea.

Reporter: Revenind la proiectul dumneavoastră, care este rezultatul calculelor? Ce beneficii reale sunt?

Valeriu Steriu: Amestecând cele două forme, scutind într-o formă mult mai vizibilă partea de drepturi de autor, dar asigurând că orice jurnalist îşi plăteşte contribuţia pentru sistemul de asigurări sociale şi pentru pensii, îmi rezultă un impact anual financiar de sub 1 milion de euro pe care l-ar suporta bugetul. Este vorba despre partea de impozit pe venit. Evident, fiecare jurnalist care are nişte venituri nete poate plăti un pilon de pensii privat. Acestea au fost amendamentele  pe care le-am făcut. E un proiect deja scris, redactat şi îl voi depune cel târziu săptămâna viitoare, însoţit de semnături ale mai multor colegi, de la mai multe partide. Nu vreau să merg ca proiect politic, ci ca un proiect al Parlamentului. Suntem şi în faţa unui an electoral şi nu aş vrea ca acest tip de proiect să apară sub forma unui favor pe care îl fac şi cer pentru un partid sau altul. Dacă de-a lungul anilor am văzut foarte multe privilegii şi pentru politicieni şi pentru cei din justiţie, aş vrea să văd un minim de sprijin şi pentru presă, care ar putea să se materializeze în rezultate bune cel puţin pentru următorii zece ani. La un venit brut care, de la 1 ianuarie, va fi de 2.080 de lei, astăzi 1.263 de lei ajung la angajat, iar statul ia câteva felii şi de la jurnalist şi de la angajator. Pentru 2.080 de lei, toate contribuţiile ajung la 5.587 de lei. Cred că suntem în clipa de faţă una dintre ţările care impozitează cel mai mult.

Reporter: Cu cât ar fi angajatorul scutit?

Valeriu Steriu: Toată lumea ar avea de câştigat. La noul proiect, CAS-ul şi CASS-ul rămân aceleaşi, singurul loc unde se întâmplă ceva în mod clar este la impozitul pe venit. În loc de 89 de lei, mergem pe impozitare zero. Asta reprezintă o creştere modestă, de 80 de lei, pentru angajat. Însă, combinat cu drepturi de autor, acestea vor fi scutite de impozite.

Reporter: Un jurnalist nu poate avea contract de muncă şi de drepturi de autor la aceeaşi firmă.

Valeriu Steriu: Am obsevat asta. Sunt restricţii, dar legea vine să le clarifice. Eu am făcut un studiu pe toată Europa legat de drepturile de autor. Nu am găsit o formă spectaculoasă în Europa legat de ceea ce înseamnă plata pe drepturi de autor, dar am găsit tot ce înseamnă protecţia şi vânzarea informaţiei în anumite state membre. Şi de aici m-am şi inspirat. Sunt nişte restricţii, aş putea spune, uşor exagerate ale legiuitorului român legat de amendare, pentru a nu invita pe toată lumea să intre în forma de plată pe drepturi de autor. În cazul jurnaliştilor, cred că lucrurile se clarifică în momentul în care definesc cine se încadrează aici – sunt trecute în proiect toate categoriile (jurnalişti şi tehnicieni). Sunt peste 50 de ocupaţii definite şi ei sunt cei care pot intra sub incidenţa acestei legi.

Reporter: În ce ţară din Europa aţi găsit cel mai bun sistem?

Valeriu Steriu: Din Marea Britanie m-am inspirat. E o ţară care îşi preţuieşte contribuabilii. Pe partea financiară propriu-zisă, mai mult am compus noi. Din Europa ne-am inspirat mai mult pe partea de copyright. Danemarca şi Spania au elemente interesante. Am văzut că şi alte state lucrează la noi formule, astfel încât să nu descurajezi presa.

Interviul integral pe news.ro