Arheologii au descoperit o parte a pilonilor camerei de alimentare a focului, care serveau la încălzirea unor încăperi din clădirea comandamentului din garnizoana militară.

„Undeva la marginea zidului de incintă exista un cuptor care se numea praefurnium, unde se făcea un foc, iar aerul cald era condus printre nişte piloni din cărămidă pătrată sub pardoseala acestor trei încăperi. O parte dintre piloni – aceste cărămizi suprapuse – se menţin până la 60 de cm înălţime, deci se păstrează 6 cărămizi suprapuse. Ne-am străduit să conservăm această săpătură, am învelit-o în folie, am astupat-o cu grijă, pentru a fi pregătită în vederea unei viitoare restaurări (…) Este un element absolut de noutate pe raza judeţului Mureş, deşi băile romane trebuie să fi existat oriunde era un castru. Romanii nu renunţau uşor nivelul lor de civilizaţie şi atunci oriunde mergeau şi se aşezau pentru o perioadă mai îndelungată îşi importau şi minimele elemente de civilizaţie printre care sunt băile”, a declarat Nicoleta Man.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Vortexul polar și-a schimbat direcția și acum se învârte ...

Accident teribil pe Autostrada București-Pitești! Un bărbat ...

Arheologul a spus că încălzirea prin pardoseală este un sistem ingineresc tipic roman, care era folosit la foarte multe clădiri, nu doar la cele militare.

Potrivit Nicoletei Man, în acest an proiectul de cercetare a Castrului Roman de la Călugăreni a avut în vedere decopertarea a trei suprafeţe importante: „Principia” castrului, care este considerată cea mai importantă clădire – clădirea comandamentului din garnizoana militară – ‘Vicusul’ militar, unde a fost surprinsă parţial o locuinţă, iar a treia suprafaţă a vizat „Termele”, băile castrului roman.

„Aceste băi sunt cunoscute de foarte multă vreme, zona de amplasare şi istoriografia pomeneşte de faptul că ele au existat, unii chiar au văzut urme de mozaic în această zonă, însă cu lucrările agricole şi prin devastarea obişnuită care se petrece în orice sit arheologic aceste urme au dispărut. Printr-o prospecţie magnetometrică am reuşit să identificăm exact amplasamentul acestor terme, care se întind pe o suprafaţă de aproximativ 200 de metri pătraţi, era o clădire masivă din piatră, iar anul acesta am reuşit să cercetăm aproximativ 200-220 de metri pătraţi ceea ce este foarte important pentru că am surprins toate elementele importante ale unei băi romane, deşi săpătura este departe de a fi finalizată”, a susţinut arheologul.

Nicoleta Man a subliniat că în urma săpăturilor arheologice a fost descoperit zidul de incintă, adică marginea acestei construcţii monumentale şi câţiva pereţi despărţitori care duc la concluzia că toate aceste trei încăperi erau prevăzute cu instalaţie de încălzire în pardoseală. Zidul de incintă este gros de 1 metru şi este făcut din piatră de carieră, alternată cu piatră de râu şi legată cu mortar.

Arheologul a subliniat că anul viitor săpăturile vor fi continuate în toate cele trei zone, până la decopertarea totală a construcţiilor, iar pe viitor se va încerca restaurarea in situ.

Muzeul Judeţean Mureş a reluat în acest an cercetările arheologice în castrul şi aşezarea romană de la Călugăreni, alături de studenţi şi specialişti de la universităţi din România, Germania şi Ungaria, întrucât obiectivul este parte a proiectului ‘Traseul limesului Roman pe teritoriul judeţului Mureş’, alături de castrele auxiliare de la Brâncoveneşti şi Sărăţeni şi a celor patru turnuri de pază de la Ibăneşti, Eremitu, Săcădat şi Chiherul de Jos.

În urma cercetărilor efectuate în 2004, în 2011 şi în 2012, din aşezare au fost recuperate diverse materiale arheologice, cum ar fi ceramică romană, care poate fi clasificată în funcţie de pastă şi nivel de ardere în mai multe categorii : vase din pastă gri-negricioasă, cu ingredienţi diverşi, care oferă ceramicii un aspect rudimentar, vase din pastă gălbuie, poroasă, care se fărâmiţează uşor şi vase din pastă cărămizie, bine arse, de o calitate superioară.

Campaniile de cercetare au evidenţiat că locuirea în această zonă a vicusului a fost intensă, locuinţele şi instalaţiile fiind dense şi aşezate la circa 20 de metri distanţă de drumul care ieşea din castru.

Castrul roman de la Călugăreni avea misiunea de a apăra graniţa de nord-est a Daciei romane şi a fost semnalat şi descris pentru prima dată la începutul secolului al XVIII-lea ca o fortificaţie romană patrulateră.