Descoperire epocală: Apă sub formă lichidă pe Marte

Informaţiile au fost oferite de nava Mars Express a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).

Descoperirea reprezintă prima probă că pe Marte există apă lichidă şi sugerează că ar putea exista alte lacuri subterane în diferite regiuni ale planetei.

Atât lacul de la polul sud, cât şi altele ce ar putea exista pe planetă pot adăposti forme de viaţă asemănătoare celor din lacul Vostok, la 4.000 de metri adâncime, în Antarctica.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Desigur, această descoperire deschide noi posibilităţi privind căutarea de microorganisme extremofile din mediul marţian”, a spus Elena Pettinelli (Università Roma Tre), coautoare a articolului.

Dincolo de căutarea formelor de viaţă, prezenţa apei sub formă lichidă în realitate oferă informaţii preţioase pentru reconstruirea istoriei climei şi a geologiei lui Marte.

Căutarea apei a fost, în ultimele două decenii, principalul scop al explorării marţiene a NASA, care a urmat sloganul „Follow the water (Urmăreşte apa, n.r.)”. În aceşti 20 de ani, a fost descopeit că pe Marte au existat râuri şi lacuri şi că o parte din acea apă este păstrată pe suprafaţă sub formă solidă şi sub formă gazoasă, în atmosferă.

Radarul italian MARSIS (Mars Advanced Radar for Subsurface and Ionosphere Sounding) de pe nava Mars Express a fost cel care a înregistrat descoperirea – apă sub formă lichidă, pe Marte, în prezent. Aceasta, după observaţii care au durat trei ani şi jumătate, din mai 2012 până în decembrie 2015.

Cercetătorii au analizat cum, când nava survola o anumită regiune de la polul sud, semnalul primit de radar se schimba. Regiunea Planum Australe este o extinsă câmie acoperită de gheaţă.

Zona care a transmis cel mai intens semnal are un diametru de 20 de kilometri.

Oamenii de ştiinţă au concluzionat că unica explicaţie plauzibilă referitor la aces semnal intens este prezenţa apei în formă lichidă.

Analiza detaliată arată că lacul are o formă aproximativ triunghiulară, deşi radarul Marsis nu are o rezoluţie suficient de bună pentru a cartografia cu precizie.

Imaginile publicate în Science permit estimarea unei suprafeţe de 150 de kilometri pătraţi. Adâncimea este necunoscută încă.

„Nu o putem şti pentru că reflexia suprafeţei lacului nu poate fi văzută în datele radarului. Dar, văzând semnalul, adâncimea ar putea fi de câţiva metri”, a explicat Pettinelli.

Temperatura de la baza bheţii a fost estimată la -68 de grade Celsius, o valoare prea mică pentru a permite existenţa apei pure în formă lichidă. Este cunoscut faptul că temperatura de topire se reduce atunci când creşte presiunea, ceea ce permite existenţa lacurilor precum Vostok la temperaturi negative. În plus, prezenţa sării reduce temperatura de topire.

Cercetătorii au căutat să afle dacă sub gheaţa de la polul nord marţian există apă, însă nu au găsit.