Detalii INCREDIBILE în dosarul sclaviei din Maramureş: liderii reţelei au avut complici în poliţie şi administraţia locală

Procurorii DIICOT au suspiciuni că liderii grupării conduse de un cetăţean german şi soţia lui şi-au asigurat complicitatea unor persoane care fac parte din autorităţile locale (poliţie, primărie, asistenţă socială), care le facilitau accesul la informaţii în legătură cu controalele şi verificările efectuate periodic de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş.

Potrivit surselor, atunci când se făceau astfel de controale, copiii erau sedaţi şi nu erau lăsaţi singuri niciodată cu inspectorii de la Asistenţa Socială.

De asemenea, tinerii erau supravegheaţi strict, pentru a nu intra în contact cu oficiali veniţi în vizită din Germania.

Conform surselor citate, gruparea a fost constituită în anul 2014 de soţii Schumann Bert Sieghard şi Schumann Babett, alături de cetăţeanul român Vasile Năsui, zis „Neţu”, şi avea ca scop aducerea în România pentru reabilitare şi reintegrare socială a unor adolescenţi germani având comportamente antisociale şi ostile ideii de integrare socială, provenind de regulă din medii dezorganizate (părinţi divorţaţi, narcomani, alcoolici) sau care, din cauza unor afecţiuni grave (depresie, psihoză, dependenţă de droguri), au devenit instabili emoţional şi prezentau comportamente dezordonate.

Copiii erau luaţi de statul german în custodie de la părinţii lor, după care erau încredinţaţi serviciului social intitulat „Projekt Maramureş”, fondat şi coordonat de cetăţeanul german Schumann Bert Sieghard, al cărui furnizor acreditat este Asociaţia Esperando din Baia Mare.

În programele „Projekt Maramureş” sunt prevăzute în scop de reabilitare o serie de activităţi recreative, menite să stimuleze dorinţa de linişte şi de integrare a tinerilor, de regulă în mijlocul naturii, beneficiind de educaţie multidisciplinară prin intermediul unor specialişti în pedagogie, psihologie şi diverse activităţi lucrative.

Anchetatorii susţin însă că, în realitate, tinerii erau excluşi de la orice formă de continuare a studiilor, li se confiscau actele de identitate, bunurile personale şi erau supuşi unor metode dure şi brutale de aşa-zisă educaţie, promovate de Schumann Bert Sieghard în baza unor convingeri educative personale.

Aceste metode presupuneau aplicarea unor metode barbare asupra minorilor, prin aducerea şi ţinerea acestora în condiţii de veritabilă sclavie, fiind exploataţi prin obligarea la executarea unor munci fizice epuizante, dincolo de capacităţile lor, îndeplinirea unor servicii lucrative, exercitându-se asupra lor acte de constrângere fizică adesea extremă (bătăi repetate, privare de hrană, lipsire de libertate prin închiderea într-un aşa-zis „arest”, exercitarea unor manopere medicale intruzive împotriva voinţei lor, legarea cu funii, înhămarea la căruţă alături de animale, ţinerea deliberată a minorilor în ger şi în frig sau în ploaie etc.) şi verbală, constând în umilinţe şi acte specifice torturii.

Toate acestea au fost de natură să creeze grave traume psihice şi fizice minorilor, unii dintre ei având intenţii suicidale din această cauză.