Dezvăluire după 50 de ani. Tudor Arghezi a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură, în 1965

Tudor Arghezi a fost propus la Premiul Nobel pentru Literatură de un profesor de literatură română de la Universitatea din Roma, Angelo Monteverdi. Dezvăluirea a fost făcută de Academia Suedeză, care are obiceiul ca în luna ianuarie a fiecărui an să desecretizeze listele nominalizaţiolor, după 50 de ani.

Citeşte şi Premiul Nobel pentru Literatură a fost acordat scriitoarei belaruse Svetlana Alexievici

Anul acesta a venit rândul listelor din anul 1965 să fie consultate, iar printre cei 90 de nominalizaţi se regăseşte şi poetul şi scriitorul român Tudor Arghezi. Alături de Tudor Arghezi, pe această listă, care este datată 1 februarie 1965, apar şi scriitorii Vladimir Nabokov, Pablo Neruda, Jorge Luis Borges, Samuel Beckett, W. Somerset Maugham, Heinrich Böll, Ernst Jünger şi André Malraux. Tudor Arghezi s-a numărat printre candidaţii la această prestigioasă distincţie cu doar doi ani înainte de decesul său, în 1967, la vârsta de 87 de ani. Premiul Nobel pentru literatură pe anul 1965 a fost câştigat de Mihail Şolohov (1905-1984). Cu un an înainte, Jean-Paul Sartre refuzase acelaşi premiu tocmai pentru că nu-i fusese încă acordat lui Şolohov.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Citeşte şi A murit Gunther Grass, laureat al premiului Nobel

Alte articole

Marea resetare din 31 mai 2026 pentru zodii. Luna Plină Albastră produce rupturi, revelații și schimbări majore

Ramona Olaru este istorie. Grecul Steve Ant se iubește cu Alina Oprea, concurenta de la Desafio: „Încearcă în permanență să mă cucerească”

Tudor Arghezi (1880-1967) a fost unul dintre cei mai importanţi scriitori români, autor de teatru, proză, pamflete şi literatură pentru copii, opera sa poetică fiind însă componenta esenţială a scriiturii sale. Primul volum, „Cuvinte potrivite”, l-a publicat în 1927, printre cărţile sale capitale numărându-se romanul parabolic „Cimitirul Buna-Vestire” (1934), „Versuri” (1936), „Versuri alese” (1946), „Bilete de papagal” (1946), „Cântare omului” (1955), „Poeme noi” (1963), „Versuri lungi” (1965), „Litanii” (1967), ultimul volum antum fiind „Noaptea” (1967). În 1936 şi 1946 a primit Premiul Naţional de poezie, iar în 1955 a fost ales membru titular al Academiei Române, pentru ca în 1965 să fie recompensat cu prestigiosul Premiu Herder, potrivit biografiei sale prezentate pe site-ul editurii Art, care publică mai multe volume ale scriitorului.