Dezvăluirile cutremurătoare ale unui medic ginecolog despre avorturile din comunism. Acesta povesteşte cum chiureta femeile chiar pe masa de bucătărie, multe fără anestezie, folosind instrumente de închiriat. Nicio femeie care a trecut prin mâinile medicului nu a murit.

Dezvăluirile cutremurătoare ale unui medic ginecolog despre avorturile din comunism

Alte Articole

Vestea tristă a dimineții. Din păcate, Alexandru Arșinel...

Carnagiu pe DN 6: trei morţi într-un grav accident rutier

Trei tineri au vrut să urce pe munte aproape dezbrăcaţi. Salvamontiştii ...

B.T a terminat Medicina în a doua jumătate a anilor 70. După facultate, a făcut rezidenţiatul timp de trei ani. Jumătate din această perioadă a petrecut-o în secţiile de obstetrică-ginecologie. În acele stagii, B.T a făcut făcut primele sale chiuretaje în spital.

Citeşte şi Otrava care îţi distruge oasele! O bei in fiecare zi fără să ştii cât de toxică este pentru organism

„Învățasem foarte rapid să fac procedura în timpul rezidențiatului. La început, închiriam instrumentele. Se închiriau greu și pe bani grei. Mai exact, pe vremea când un chiuretaj costa șapte mii de lei, închirierea instrumentelor era două mii pe 24 de ore. Tu puteai să faci și zece chiuretaje în timpul acela. Eu neluând bani, cădea măgăreața pe prima pe care o chiuretam și ei îi ceream bani pentru închiriatul instrumentelor”, povesteşte medicul, potrivit Libertatea. 

Medicul îşi aduce aminte de primul său chiuretaj.  Pacientă i-a fost o femeie care era însărcinată în patru luni şi jumătate.

„Primul avort l-am făcut cu acest înstrument de închiriat la o sarcină de patru luni și jumătate. O cunoștință, femeie, mi-a ținut valva, o îndeletnicire extrem de scârboasă. Am muncit vreo trei ore și jumătate. Eu termin un chiuretaj cam în 10-12 minute. În alea trei ore și jumătate n-am contenit să mă înjur că m-am apucat de așa ceva.

Am făcut dovada unui curaj absolut nebun. La aproape cinci luni, craniul fătului e cam atât (n.r. – face un cerc) și trebuie să-l extragi printr-o gaură și mai mică. Și atunci am făcut o chestie absolut criminală. Am luat fundul uterin, am prins cu mâna stângă și cu chiureta am localizat craniul și l-am perforat. Numai craniul, că dacă perforam dincolo, murea femeia”, îşi mai aminteşte medicul.

Instrumentele pe care le folosea le fierbea pentru a le dezinfecta. De asemenea, multe dintre femei erau chiuretate pe viu, fără anestezie.

„Instrumentarul folosit îl fierbeam o oră. Se fierbea la orișice presiune. Ajungeam la domiciliul femeii și o oră și ceva făceam asta.
Multe dintre femei nu erau anesteziate. La un moment dat am venit cu ideea să fac anestezie locală în parametre. În parametre intram cu un ac mai lung și făceam anestezie. Și era cât de cât suportabil. Nu e deloc plăcut un chiuretaj, să știți. Doare ca dracu, doare ca dracu… Dar femeile știau să rabde”, spune ginecologul.

Făcuse mai bine de o sută și ceva de întreruperi de sarcină când a fost arestat.

„Când m-au arestat, îmi spuneau și ce mâncasem cu doi ani înainte. Știau tot despre mine, tot, cu toate măsurile mele de protecție. Da, frică îmi era. Dar ce m-a determinat a fost spiritul meu nedisimulat de frondă”, mai povesteşte medicul.

Reamintim că între 1973 și 1984, la nivelul Ministerului de Interne se adoptaseră mai multe ordine care vizau planuri de măsuri pentru supravegherea și combaterea avorturilor ilegale. România lui Nicolae Ceaușescu avea un singur obiectiv: să crească la nesfârșit natalitatea, pentru a da regimului capacitatea demografică proiectată de statisticile compilate de birocrați, adesea bărbați.

Avortul la cerere era permis doar femeilor aflate peste un anumit prag de vârstă care își făcuseră datoria față de țară, dăruind regimului cel puțin patru copii.

Sute de femei mureau în fiecare an din pricina avorturilor ilegale, pe fondul complicațiilor dezvoltate. La spital, acolo unde ajungeau adesea tardiv, li se refuzau intervențiile salvatoare până nu recunoșteau înaintea organelor de cercetare penală la cine apelaseră pentru a-și întrerupe sarcina.

Citeşte şi OMS cere ca vaccinarea să devină obligatorie: „Ţările ar trebui să se gândească la această problemă”