Dilemă în Cosmos: corp ceresc de mari dimensiuni sau planetă pitică

În cazul unei reclasificări, Hygiea, situată în centura de asteroizi, între Marte şi Jupiter, ar deveni cea mai mică planetă pitică din sistemul solar.

Cu un diametru de circa 450 de kilometri, acest corp ceresc ar putea prelua acest titlu deţinut în prezent de planeta pitică Ceres, cu un diametru de aproximativ 950 kilometri, situată la rândul său în centura de asteroizi.

Descoperirea, publicată în jurnalul ştiinţific Nature Astronomy, vine după ce o echipă internaţională de astronomi a observat Hygiea cu ajutorul telescopului VLT (Very Large Telescope) al Observatorului European Austral (ESO).

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Potrivit IAU, o planetă pitică este un obiect celest suficient de mare pentru a fi rotunjită de propria sa gravitaţie, însă nu prezintă dominaţie gravitaţională pentru a curăţa zona din jurul orbitei sale prin consumarea sau respingerea obiectelor mai mici din calea sa.

Alte articole

Cum arată grădinile vedetelor la început de vară. Andreea Marin și Oana Pellea au împărtășit imagini cu fanii, iar Gherghina Stancu a dezvăluit cum îngrijește trandafirii

Zelenski, avertisment de ultimă oră: Rusia pregătește un atac de amploare în următoarele 24 de ore! Putin „testează ce apărare aeriană au” țările membre NATO

Cel mai cunoscut exemplu este cel al lui Pluto, care a fost retrogradată la nivel de planetă pitică în 2006 după ce IAU a modificat caracteristicile prin care este definită o planetă.

Pe lângă Ceres şi Pluto, există alte trei planete pitice cunoscute în sistemul solar – Haumea, Makemake şi Eris.

Ceres şi Hygiea se află în centura de asteroizi, împărţind spaţiul vast cu alţi 7.000 de membri, inclusiv un asteroid de mari dimensiuni numit Vesta.

Sistemul nostru solar s-a format în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, în urma colapsului gravitaţional al unui gigantic nor dens de gaz interstelar şi praf, eveniment ce a provocat ciocnirea şi combinarea compuşilor săi şi formarea obiectelor mai mari.

După apariţia lui Jupiter, gravitaţia sa ar fi pus capăt formării planetelor în regiunea centurii de asteroizi, determinând în schimb coliziuni între corpurile cereşti de dimensiuni mai mici şi fragmentarea acestora.

Pentru a investiga modul în care Hygiea şi-a luat forma sferică, cercetătorii au analizat datele prelevate cu ajutorul instrumentul SPHERE al telescopului VLT.

În timp ce analizau imaginile de înaltă rezoluţie cu Hygiea, astronomii au observat că aceasta era rotunjită de propria gravitaţie, însă s-au arătat ”surprinşi” de faptul că îi lipseau craterele mari de impact, adică dovezi ale unei coliziuni majore.