Doar 23% dintre români mai cred știrile. Lipsa de încredere îi face mai vulnerabili: „Nu mai contează ce este adevărat, ci cine spune și cu cine suntem de acord”

Doar 23% dintre români mai spun că au încredere, în general, în presă, ceea ce duce România pe locul 43 din cele 48 de state analizate de Reuters Institute Digital News Report 2026.

Doar 23% dintre români mai cred știrile

În clasament, România este depășită negativ de doar câteva țări europene, precum Ungaria, Grecia și Slovacia. Finlanda se află la polul opus, cu 63% încredere în știri, în timp ce Kenya și Nigeria ajung la 68%.

Tendința se vede și în marile democrații, unde doar 25% dintre americani declară că au încredere în știri, în timp ce, în Marea Britanie, indicatorul a coborât cu 20 de puncte procentuale în ultimii zece ani.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Andrei Tarnovski, specialist în strategie de marketing, a susținut pentru Adevărul că fenomenul depășește calitatea punctuală a unei redacții sau nemulțumirea față de presă.

Alte articole

Peste 350.000 de români sunt contribuabili în Spania. Reprezintă 10% din numărul lucrătorilor străini din țară

România, pe ultimul loc la zilele de concediu medical luate de angajați. De ce muncesc românii chiar și când sunt bolnavi

„Publicul a început să observe că ceea ce primește nu este realitatea în sine, ci un «pseudo-mediu», o versiune construită și filtrată a lumii. Oamenii au înțeles instinctiv că știrile doar semnalizează un eveniment, adesea însoțit de o interpretare subtilă a acestuia, dar nu oferă neapărat adevărul, deoarece adevărul necesită o organizare a faptelor pe care mass-media, în formatul actual, nu o mai oferă”, explică Andrei Tarnovski.

Citește și : Secretul simplu care îți rezolvă, în doar 30 de secunde, majoritatea problemelor cu internetul. Ce trebuie să faci cu routerul

Potrivit specialistului, oamenii nu au renunțat la informație, ci au început să valideze știrile prin persoane apropiate și apartenența la grupuri cu interese comune, nu prin instituții.

„În acest context, am asistat la o schimbare fundamentală în comportamentul publicului: ne-am retras din fața instituțiilor pentru a ne replia în «triburi orizontale»: prieteni, comunități mici, grupuri de interes.

Din punct de vedere sociologic, este o trecere de la propaganda verticală, de sus în jos, la cea orizontală, între egali. Credibilitatea s-a mutat dinspre autoritate către apartenență; astăzi, nu mai avem încredere în «instituția», ci în cineva care ni se aseamănă și care vorbește «limba» noastră”, este de părere specialistul.

Lipsa încrederii în sursele jurnalistice poate avea, însă, un efect invers celui așteptat. Asta pentru că, în loc să devină mai riguroși în verificarea informațiilor, oamenii pot deveni mai atașați de propriile convingeri și mai dispuși să creadă doar mesajele venite din cercul lor.

„Paradoxul este că lipsa de încredere în presă nu ne face mai atenți sau raționali, ci mai tribali. Când nu mai știm în ce să credem, ne întoarcem la stereotipuri, la acele filtre mentale care selectează informația înainte ca rațiunea să apuce să intervină. În loc să verificăm faptele, căutăm confirmarea a ceea ce credem deja”, explică expertul.

Acest mod de a selecta informația poate afecta decizii importante, inclusiv cele legate de sănătate și bani, pentru că, în locul studiilor, datelor oficiale sau opiniilor specialiștilor, oamenii se pot orienta după experiențele prietenilor și cunoscuților.

„Riscul major nu este doar consumul de informații false, ci instalarea unei «stări de indeterminare». Când publicul simte că orice afirmație poate fi contrazisă de o altă afirmație la fel de convingătoare, renunță la căutarea adevărului și alege pe criterii de identitate. Nu mai contează ce este adevărat, ci cine spune și cu cine suntem de acord”, subliniază Tarnovski.

Specialistul arată că creatorii de conținut concurează direct cu publicațiile consacrate, având avantajul de independență față de instituții.

„Există o regulă de aur în persuasiune: cea mai eficientă influență este cea care nu pare influență. Influencerii câștigă deoarece dau impresia că nu ar avea o agendă instituțională”.

„Instituțiile media au un filtru structural: depind de publicitate și de acces la surse oficiale, ceea ce le limitează libertatea de a spune anumite lucruri. Influencerul, în ochii publicului, nu are aceste «cătușe». El nu vorbește ca un reprezentant al unui sistem, ci ca un egal”, detaliază Tarnovski profilul acestora.

„Această «autenticitate» percepută bate autoritatea reală, deoarece oamenii preferă să fie ghidați de cineva cu care se identifică, nu de cineva care încearcă să îi instruiască”, trage concluzia specialistul.

Schimbarea se vede și în publicitate, unde companiile caută tot mai des să intre în grupuri restrânse în loc de a transmite mesaje către audiențe largi.

„Vedem o migrare masivă din mass-media către comunități: grupuri de WhatsApp, rețele sociale, micro-comunități de brand”, confirmă Andrei Tarnovski.

„Companiile nu mai caută doar expunerea, ci încearcă să creeze circumstanțe din care cererea să pară că vine de la sine, din interiorul comunității, nu ca un ordin dat de la sediul central. Nu mai vor să fie «vocea care strigă», ci vor să fie «vocea care este recomandată». Nu neapărat e strategia optimă, din perspectiva mea, dar e o realitate a pieței”, punctează specialistul.

Cum poate fi verificată o știre

Tarnovski recomandă ca primul filtru aplicat unei informații să fie chiar reacția emoțională pe care o produce. O știre care confirmă instantaneu și perfect ceea ce crede cititorul trebuie privită cu rezerve.

„Primul și cel mai important semnal de alarmă este propria reacție: dacă o știre confirmă perfect și rapid tot ceea ce crezi deja, fii extrem de suspicios. Credibilitatea începe acolo unde informația te incomodează puțin, unde te obligă să ieși din zona de confort a stereotipurilor tale”.

De asemenea, mesajele care cer distribuire urgentă sau revoltă imediată pot încerca să blocheze verificarea rațională a faptelor.

„Orice mesaj care vă cere să acționați imediat – să vă indignați, să distribuiți, să semnalați – folosește emoția pentru a ocoli procesul de verificare. Propaganda nu urmărește să vă schimbe opinia, ci să vă provoace o acțiune”, subliniază Tarnovski.

Specialistul mai recomandă identificarea sursei inițiale și verificarea acesteia, arătând că preluarea unei informații de mai multe site-uri nu reprezintă o confirmare a veridicității acesteia.

„Dacă aceeași informație apare identic în zece publicații diferite, nu înseamnă că este adevărată, ci probabil că toate au copiat același birou de presă. Căutați surse numite și verificabile”, recomandă expertul.

Acesta propune și „testul dublului standard”, pentru a identifica o posibilă narațiune de promovare sau denigrare.

Citește și : UE obligă firmele să faciliteze repararea produselor. Ce presupune noul „drept la reparație” pentru cumpărători

„Întrebați-vă: «Aceeași acțiune ar fi raportată la fel dacă ar fi fost comisă de cineva din tabăra opusă?». Când observați o distribuție selectivă a indignării, nu mai sunteți în fața unei știri, ci în fața unei narațiuni construite”, atrage atenția Tarnovski.

„Singura «vaccinare» eficientă este să înțelegeți că știrea doar semnalizează un eveniment, dar adevărul trebuie organizat cu efort, nu consumat pasiv”.