Doliu în lumea artelor. A murit o cunoscută scriitoare

Scriitoarea spaniolă Ana María Matute, laureată a Premiului Cervantes 2010, a încetat din viaţă, miercuri, cu o lună înainte de împlinirea vârstei de 89 de ani, după o recentă criză cardiorespiratorie, relatează EFE.

În pofida problemelor de sănătate, Ana María Matute a muncit până ce şi-a terminat ultima lucrare, ‘Demonios familiares’, a cărei publicare este prevăzută în septembrie.

Scriitoare cu o imaginaţie debordantă şi considerată una dintre cele mai mari personalităţi ale literaturii spaniole din perioada postbelică, Ana María Matute s-a născut la 26 iulie 1925 la Barcelona (nord-estul Spaniei). La vârsta de 17 ani a scris primul roman, ‘Pequeno Teatro’, pe care l-a publicat peste 11 ani şi pentru care a primit Premiul Planeta în 1954.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

În 1952 a câştigat Premiul Café Gijón pentru ‘Fiesta al Noroeste’, urmat de Premiul Naţional de Literatură, în 1959, pentru ‘Los hijos muertos’.

Tot în 1959 a obţinut Premiul Nadal, pentru ‘Primera memoria’ (Prima amintire), acesta fiind primul titlu din trilogia intitulată ‘Los mercaderes’ (Neguţătorii), care a continuat cu ‘Los soldados lloran de noche’ (Soldaţii plâng noaptea), în 1963, şi ‘La trampa’ (Capcana), în 1969.

A fost o perioadă marcată de probleme familiale. În 1952 s-a căsătorit cu scriitorul Eugenio de Goicoechea, iar după doi ani s-a născut singurul lor copil, Juan Pablo. Cei doi s-au separat în 1963, într-un moment în care divorţul era de neconceput iar custodia se acorda, în mod generalizat, tatălui.

Timp de doi ani, scriitoarea îşi putea vedea fiul numai sâmbăta şi a reuşit să obţină custodia când copilul avea 10 ani. Apoi, a mers în SUA, iar în anul universitar 1965-1966 a fost lector la Universitatea din Indiana, activitate pe care a desfăşurat-o şi în Oklahoma.

La Universitatea din Boston a instituit Colecţia Ana María Matute, căreia i-a cedat manuscrisele şi alte documente.

În 1965, a primit Premiul Lazarillo pentru creaţia literară pentru copii, pentru ‘El polizón de Ulises’, iar în 1969, Premiul Fastenrath acordat de Academia Regală Spaniolă, pentru ‘Los soldados lloran de noche’.

În anii 80 a fost distinsă cu Premiul Naţional pentru Literatura pentru copii şi tineret, pentru ‘Sólo un pie descalzo’ (1984), după care a urmat o lungă perioadă de tăcere motivată de o depresie.

În 1996 a fost aleasă membru al Academiei Regale Spaniole.