Dominuţ Pădurean, primul autor care a realizat o monografie a Insulei Şerpilor, s-a născut pe 11 iulie 1947, în comuna Avram Iancu, judeţul Alba. După absolvirea, în anul 1973, a Facultăţii de Istorie – Filosofie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, şi-a început cariera didactică, primii patru ani fiind profesor la Liceul Militar de Marină „Al. Cuza” Constanţa, iar din anul 1978 ca profesor în cadrul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”.

Dominuţ Pădurean a semnat în calitate de autor mai multe volume, a publicat numeroase studii în prestigioase reviste de specialitate din România şi din străinătate şi a participat la diferite manifestări ştiinţifice. A fost cunoscut pentru numeroasele studii ştiinţifice, articole în presa locală şi centrală referitoare la Insula Şerpilor. De altfel, a fost primul autor care a realizat o monografie a Insulei Şerpilor.

Alte Articole

Toţi şoferii trebuie să ştie asta. Testul de reducere a pedepsei ...

Dana Budeanu îl face praf pe Vlad Voiculescu. Limbaj scandalos: ...

Andrei Baciu anunță relaxarea măsurilor de restricție de ...

Citeşte şi Decanul Facultăţii de Jandarmi şi-a plagiat teza de doctorat. Este al treilea decan de la Academia de Poliţie care şi-a copiat lucrarea

Situată în Marea Neagră, la 45 kilometri de ţărm, stânca uriaşă, care poartă denumirea de Insula Şerpilor, este cea mai mare dintre puţinele insule ale Mării Negre, pe lângă Sacalin, apărută în valuri în anul 1897, situată la sud de gura de vărsare a braţului Sfântu Ghorghe, Kefken, în partea de sud a mării, la 50 mile marine de strâmtoarea Bosfor, câteva mici insuliţe şi stânci la sud de Burgas, fie la nord, la intrarea în limanul Berezan, aici aflându-se mica insulă Berezan.

Citeşte şi Grup Servicii Petroliere a instalat prima platfomă de foraj petrolier din Marea Neagră

Primul scriitor antic care a menţionat Insula Şerpilor sub numele de Insula Albă a fost Arktinos din Milet în anul 777 î. Hr., în lucrarea sa Aethiopidia, după cum scrie adevarul.ro. În izvoarele literare, istorice, cartografice această insulă legendară a apărut consemnată sub mai multe deumiri: Achillea, Achilles, Cezaria, Fadunisa, Ilanada, Insula Albă, Insula cu şerpi, Insula lui Achille, Levca, Nisi, Rubea, Zmeinoi. Pe insulă s-a găsit doar baza templului şi, pe baza datelor arheologilor, s-a putut stabili că această construcţie era din calcar alb, avea o formă pătrată, fiecare dintre laturi măsurând 29, 87 metri. Sanctuarul se afla în partea estică, dar şi statuia lui Achille, iar partea vestică era destinată ofrandelor. În afara urmelor templului, au mai fost sesizate urmele a încă trei construcţii, realizate cam în aceeaşi perioadă cu templul, ele aparţinând arhitecturii vechi greceşti.

Constructorii ruşi ai farului, ale cărei lucrări au demarat în anul 1837, au folosit piatra din temelia templului pentru ridicarea noii construcţii şi astfel vestigiile istorice au dispărut. Alte cornişe şi capiteluri descoperite pe insulă au fost duse la Sulina, de unde au luat drumul Odesei, unde nu au mai ajuns niciodată. Cer este faptul că după nouă ani de la descoperirea templului, arhelogul N.N. Mourzakevich nu a mai găsit nimic din baza construcţiei antice.