Făceam o emisiune pentru RealitateaTV în sala mare de la Sofitel. Erau peste o sută de persoane în public. E sala cea mai mare pe care o folosim pentru ediții speciale. Când a venit, domnul Dan a fost primit cu aplauze. Au sărit să-l pupe, să-l strângă la piept. E de-al lor, le vorbește pe limba lor. Spune ce vor ei să audă, îi sorb cuvintele. Și vorbește atât de mult...

Silviu Prigoană e și el acolo, dar nu-l înghite pe nemestecate. Îi flutură mustața și se înroșește la față de câte ori domnul Dan deschide gura: „Ciocoiule, tu și guvernul tău îi furați pe români!” Silviu a trecut de mult de anii când era oaspete permanent în garsoniera de la Romană: „Băi, nu ți-e rușine să minți în halul ăsta?”

Îi dăm așa o oră . E cea mai mare audiență din seria pe care am făcut-o de Paște. La plecare, 50 de oameni se strâng în jurul domnului Dan. Mai are puțin și dă autografe pe sâni. Cealaltă jumătate e pe lângă Silviu. În parcare se mai văd o dată: „Ciocoiule! Nesimțitule!” Un băietan aleargă după domnul Dan, care venise cu celebrul Rolls-Royce. Se întoarce fericit cu o pungă, Uite ce mi-a dat! În sacoșă o pungă de chipsuri începută, alte crănțănele și un suc băut pe jumate. Silviu îl vede și strigă după el: „Băi, uite ce pantofi are! Cât toate pensiile voastre la un loc!”

Televiziunea e implacabilă. Succesul domnului Dan îl cheamă o dată și încă o dată, cu scrâșnete și țipete de fiecare oară. Stabilim că la Ultima Oră vine doar în calitate de șef al PP-DD și doar dacă e un eveniment care o impune.

Între timp, adunăm informații. Sărăcia, tensiunile sociale, toată nedreptatea din România l-au dus pe domnul Dan la nivelul următor. De o parte și de alta, liderii poltici își dau seama că domnul Dan e un bidon electoral excepțional. Oameni de la Cotroceni, dar și oameni din USL cad de acord că voturile strânse de domnul Dan sunt folositoare de o parte și de alta. Toată lumea de la Băsescu la Crin, de la Udrea la Andronescu îi calcă pragul în studio. Analiști respectabili merg în studioul său. Când situația se încinge, procentele domnului Dan îl fac frecventabil. Simultan, domnul Dan trecea prin toți morții lui Sorin Oprescu. Ăsta e doar un exemplu.

Un lider marcant al USL îmi spunea recent că nu îi e teamă de DD. La fel a fost cu Vadim Tudor în 2000. „A băgat vreo 80 de oameni în Parlament și a terminat cu 10. Toți sunt cumpărabili,” îmi spune. „Nici oamenii domnului Dan nu vor face excepție.” Așadar, la nivelul lor riscul e asumat și ușor de demontat. 

Plantat în laboratoarele Cotrocenilor, udat de arivismul USL-ului, domnul Dan a ajuns la 10 la sută, la un moment, iar azi la 18 la sută.

Din nou, în studio. Mugur Ciuvică mai are puțin și sare peste mese. E cam de calibrul lui. La greutate mă refer. Când se enervează, Mugur Ciuvică tremură ușor. Iar când îl vede pe domnul Dan, tremurul se accentuează. Cred că nu suportă ideea că și ai lui au pus umărul la ascensiune. Dragoș Pătraru se tumefiază la față când îl aude. Fornăie, se dă cu capul de masă și își smulge părul din cap. Mă rog, exagerează, că păr nu are. Bogdan Chirieac tace competent, iar Răzvan Theodorescu - după starea de perpelxitate inițială - îl tratează cu condescendență academică.

După interviul lui cu Traian Băsescu l-am chemat de unul singur. Interviul lui DDD cu Traian Băsescu e de colecție. Niciun realizator nu i-a pus în campania de referendum atât de multe întrebări și atât de corecte Președintelui. Prezența lui, povestind interviul, e urmărită de peste 500 de mii de oameni pe minut. Drept urmare, domnul Dan se plimbă prin toate studiourile televiziunilor de știri.

Episodul Oltchim depășește orice închipuire. Mi-am închipuit tot timpul că va rămâne tot timpul la nivelul lui Vadim: la nivelul unui discurs populist și mincinos, tolerat în situații de criză, care să strângă nemulțumiții. Spre deosebire de Vadim, a făcut însă pasul spre concret. Un alt lider politic mă avertizează: a ieșit de sub control.

Până la depunerea ofertei Oltchim, e ușor de găsit și are multe explicații. Apoi întrebările se adună din ce în ce mai ușor. Iar răspunsurile vin tot mai greu. Nelămuririle sunt din ce în ce mai grele. Iar răspunsurile aproape dispar. Toată construcția domnului Dan e un castel de speculații, diversiuni și vorbe goale. E momentul pe care Vadim l-a evitat tot timpul. Atunci când minciuna și populismul sunt puse la încercare. Astfel, singurul gest politic al domnului Dan are toate șansele să fie și ultimul.

Telefonul sună în gol, Un sms zace de 4 zile pe telefonul lui: “tu și cu mine, un interviu de 10 minute.” Aștept încă răspunsul. Azi sunt sigur că nu voi primi niciun mesaj. Pentru că domnul Dan nu are niciun răspuns. Și e mai bine așa.