Două sonde de la NASA se vor prăbuşi, luni, pe Lună

Oamenii de ştiinţă au calculat cu minuţiozitate traiectoriile celor două sonde pentru a evita situaţia în care acestea ar putea să cadă în „situri istorice”, cum sunt perimetrele în care au coborât pe Lună misiunile americane din programul Apollo. Dacă sondele ar fi lăsate să se prăbuşească la întâmplare, ar exista doar opt şanse dintr-un milion ca ele să distrugă unul dintre acele situri istorice.

„Cele două sonde şi-au încheiat misiunea şi acum aproape că nu mai au carburant. Deci, aşa cum era prevăzut de la început, le vom face să se prăbuşească pe Lună, în apropiere de polul nord„, a explicat, într-o conferinţă de presă, Maria Zuber, profesor de geofizică la Massachusetts Institute of Technology (MIT), coordonatoarea ştiinţifică a misiunii.

Cele două sonde Grail (Gravity Recovery And Interior Laboratory), având fiecare mărimea unei maşini de spălat rufe, se vor prăbuşi pe scoarţa lunară, luni, la ora 22.28 GMT. După ce îşi vor fi ars ultimile rămăşiţe de carburant, ele se vor ciocni de un munte, cu o viteză de circa 1,7 kilometri/ secundă.

Sondele, denumite „Ebb” şi „Flow”, vor atinge scoarţa lunară la o distanţă de aproximativ 20 de kilometri una de cealaltă şi vor exploda în urma impactului, a precizat David Lehman, directorul acestui proiect ştiinţific, coordonat de Jet Propulsion Laboratory pe care NASA îl deţine în oraşul californian Pasadena.

Alte articole

România cucerește spațiul. Echipa Zenith a uimit NASA, a câștigat Marele Premiu la NSS pentru o stație spațială

NASA, anunț privind un val masiv de concedieri. Un renumit cercetător a fost dat afară

Din păcate, sondele se vor prăbuşi pe partea umbrită a Lunii şi nicio imagine cu prăbuşirea lor nu va fi disponibilă. Totuşi, fotografii ale siturilor, înainte şi după impact, vor fi realizate.

„Întrucât rezervoarele lor vor fi goale şi ele nu sunt sonde de mari dimensiuni, nu ne aşteptăm la explozii prea mari”, a adăugat David Lehman.

Sondele gemene au realizat numeroase fotografii şi au efectuat măsurători foarte precise ale câmpului gravitaţional lunar, relevând repartiţia maselor, grosimea şi compoziţia diferitelor învelişuri stratificate din care este alcătuită Luna, până la nucleul ei. Sondele au arătat, totodată, că scoarţa lunară este mult mai subţire decât credeau oamenii de ştiinţă.