Tânăra spune că totul a început în momentul în care bunicii i s-a deteriorat starea de sănătate. 

„Totul a început când bunica mea a sesizat că nu mai poate să se alimenteze, avea o stare alterată, abia putea să se miște. Nu ne-am gândit niciunul dintre noi că ar putea fi coronavirus. Peste tot se spunea că trebuie să tușești sec, că ai febră, dar în cazul ei nu a fost vorba de așa ceva. Cel puțin la început. Eu am experimentat o greutate în respirație, tuse seacă, congestie nazală. Nu puteam să respir, aveam nasul înfundat. M-am gândit că e o gripă, o răceală. A fost totul foarte diferit de ce vedeam la televizor”, povesteşte Irina.

Alte Articole

De ce a murit Adrian Rădulescu? Ce i-au găsit medicii în trup

Un grup de români, abandonat peste noapte în vama dintre Grecia ...

REZULTATE LOTO 1 AUGUST 2021. Numere Loto 6/49 şi Joker

Citeşte şi Ce s-a întâmplat în casa mezzosopranei Maria Macsim Nicoară! Soţul a târât-o prin casă şi a abandonat-o într-un pat plină de sânge

Tânăra a precizat că femeia în vârstă de 82 de ani nu avea boli grave asociate, ci doar o uşoară dislipidemie pe care o ţinea sub control. În plus, bătrâna nu luase contact cu alte persoane.

„Bunica a fost diagnosticată pozitiv în data de 7 aprilie, urmând ca trei zile după să fie internată la Spitalul Municipal Blaj. Avea 82 de ani și nu se cunoștea cu o altă patologie, în afară de o dislipidemie ușoară, care era tratată cu un medicament simplu. Mergea foarte bine. Nouă nu ne-a relatat să aibă vreo problemă. Nu era vorba de hipertensiune. Pot să spun că avea un grad de obezitate, dar nu morbidă. Nici nu a interacționat cu alte persoane”, spune studenta.

Irina și părinții ei au refuzat internarea

După ce au aflat că bunica are coronavirus, Irina și părinții ei au decis să-şi facă şi ei testul. Rezultatele au fost pozitive pentru toţi trei. Totuşi, au refuzat internarea, preferând să se vindece acasă. Nici măcar tatăl, care avea patologie pulmonară asociată, nu a vrut să meargă la spital.

„Am fost testați foarte rapid în orașul Abrud. Alte investigații nu ne-au fost făcute. Strict testarea. Ne-au spus că suntem pozitivi. În cazul tatălui meu, au vrut să îl interneze pentru că avea patologie pulmonară asociată, dar alte investigații nu au fost. Ne-au întrebat dacă suntem bine și dacă vrem să ne internăm, dar am refuzat, pentru că am crezut și s-a dovedit a fi real, că dacă ne ajutăm unul pe celălalt o să reușim să trecem peste. În cazul nostru a funcționat. Țin să menționez faptul că DSP Alba a sugerat într-o formă mai plăcută, sau nu, că tatăl meu ar trebui să fie internat în mod obligatoriu și că nu se pune problema unui refuz, din cauză că acesta are astm bronșic și plus spitalizări repetate pentru pneumonie din luna decembrie. Doar că acesta a refuzat, din cauza morţii bunicii. Nu a putut să accepte, s-a temut prea mult„, relatează Irina Huţuleac.

Citeşte şi CUTREMURĂTOR. Copil de doi ani, căzut de la etajul opt

Deşi starea lui de sănătate nu era dintre cele mai bune, bărbatul a refuzat nu doar spitalizarea, ci inclusiv tratamentul pe care ar fi trebuit să şi-l administreze la domiciliu.

„Într-un moment critic, când îmi făceam griji pentru starea de sănătate a tatălui meu, am contactat-o pe doamna doctor Bîrluțiu, de la Boli Infecțioase din Sibiu. […] Mi-a recomandat o anumită schemă terapeutică ce ar putea să-l ajute pe tatăl meu. Problema este că, tot din frică, tatăl meu a refuzat să ia tratamentul. O anumită medicație poate cauza diverse turburări de conducere. Tata s-a speriat. A spus că în cazul în care se agravează situația, o să ia, dar altfel, nu”, şi-a continuat Irina povestea.

Simptomele au fost înfricoşătoare: „Voiam să beau ceai, dar trebuia să trag o gură de aer înainte”

Irina îşi aminteşte cu groază că simptomele pe care le-a experimentat au fost înspăimântătoare. Cel mai tare a speriat-o faptul că respira cu foarte mare greutate.

„A fost foarte grea perioada aceasta. Pentru fiecare dintre noi au fost zile în care nu eram capabili să facem absolut nimic. Stătea și adormeam în poziția în care eram lăsați. Eu am fost ultima care am prezentat semnele și simptomele acestei boli. Îmi amintesc așa, foarte vag […] Greutatea în respirație a fost înfricoșătoare. Îmi era greu să iau o cană cu ceai, să vreau să beau și să trebuiască să mai trag o gură de aer înainte. Sau când mâncam, trebuia să iau pauze când mestecam. În plus, aveam junghiuri toracice… nu a fost o glumă. În cazul meu a fost o combinație ciudată între gripă, guturai. A fost ciudat că nu a implicat febră. Niciunul nu am avut”, a spus tânăra.

Panica a pus stăpânire pe familia din Sibiu

Irina Huțuleac a povestit că, în acea perioadă critică, cel mai greu i-a fost să-și privească neputincioasă familia.

„Cel mai greu în perioada asta mi-a fost când toți erau într-o stare destul de grea și eu nu știam ce să fac. Îmi era foarte greu să îi văd pe toți avariați, să îi văd la pat, să îi văd că nu pot să se miște. Eu am stat 3-4 zile în cameră, nu am putut să mă mișc, apoi m-am dus la bunica mea să văd în ce stare e și atunci în maximum zece minute am sunat la ambulanță. Acela a fost un moment foarte încărcat. Atunci toți eram într-o stare foarte rea […] Panica s-a instalat în rândul familiei noastre, dar am încercat să fim puternici unul pentru celălalt. Noi, restul familiei, ne-am tratat acasă. Consider că am avut noroc”, şi-a încheiat Irina cumplita poveste a luptei cu coronavirusul.