Ecaterina Andronescu, un nou anunţ despre introducerea uniformelor în şcoli

„Şcoala din Ploieşti avea doi paznici, doi-trei jandarmi patrulau prin faţa şcolii, fiecare elev avea card de intrare în şcoală, exista profesor de serviciu care se plimba pe coridoarele şcolii şi, totuşi, în aceste condiţii a fost posibil un gest reprobabil, pe care mi-l doresc să fie sancţionat aşa cum se cuvine – şi spun răspicat lucrul acesta. Şi atunci m-am întrebat ce ar fi putut să ne ajute să identificăm intrarea unui intrus în şcoala respectivă. Păi, poate o ţinută care să fie dedicată şcolii respective. Nu ştiu dacă uniforma este neapărat necesară; o eşarfă, o pălărie, ceva, un semn distinctiv i-ar fi ajutat pe paznici, poate şi pe profesorul de serviciu să îl detecteze pe acel intrus în şcoală”, a spus Andronescu.

Ministrul a precizat că nu îşi doreşte uniforma „ca o modalitate de uniformizare a personalităţilor dintr-o şcoală” şi că o ţinută distinctivă poate ajuta la protejarea elevilor şi în afara unităţilor de învăţământ.

„Nu-mi doresc uniforma ca o modalitate de uniformizare a personalităţilor dintr-o şcoală. Ar fi dramatic şi nu am acest sistem de gândire şi de raportare. Dar, în acelaşi timp, mă uit la şcolile de mare tradiţie din Europa, sunt mândre de uniforma pe care o poartă, uneori, de sute de ani. Dacă şcoala, consiliul profesoral, împreună cu părinţii aleg un semn distinctiv – un sacou de o anumită culoare, nu ştiu, ce găsesc, că imaginaţia trebuie să îi meargă fiecăruia -, ne-ar fi mai uşor să îi recunoaştem pe intruşi printre elevii şcolii şi mai uşor le-ar fi şi jandarmilor, poliţiei să îi protejeze atunci când ei se află pe stradă. Asta este modalitatea prin care am redeschis subiectul nu al uniformei obligatorii, ci al alegerii unei ţinute prin care să recunoaştem copiii care învaţă într-o şcoală”, a mai declarat Ecaterina Andronescu.

Urmărește-ne în Discover