Efectele „adverse” ale coronavirusului. Băncile din Europa ar putea cere ajutor

Efectele „adverse” ale coronavirusului. Datoriile neplătite ale împrumutaţilor loviţi de pandemia de coronavirus au devastat profiturile marilor bănci din Europa, declanşând o dezbatere în rândul politicienilor dacă instituţiile de credit vor fi nevoite în cele din urmă să solicite sprijin de stat, relatează Reuters.

Reflectând impactul pandemiei, mulţi directori de bănci afirmă că ce a fost mai rău a trecut, directorul general al Societe Generale, Frederic Oudea, şi cel al BNP Paribas, Jean-Laurent Bonnafe, anticipând o redresare iminentă.

”Optimismul este…o armă de război. Şi acest război îl putem câştiga”, a spus în ianuarie Philippe Brassac, director general al băncii Credit Agricole, deplângând ”fataliştii”.

Efectele „adverse” ale coronavirusului. Profiturile celor trei mari bănci franceze au scăzut anul trecut, ca şi profiturile băncii spaniole Santander şi al băncii olandeze ING.

Alte articole

Efectele de lungă durată ale COVID-19. Ce au descoperit oamenii de știință

Creștere alarmantă a numărului de cazuri de COVID-19 în iulie. Au fost raportate 11 decese

În timp ce directorii băncilor şi-au declarat încrederea, oficialii europeni sunt îngrijoraţi că problemele băncilor abia au început. Aceştia se tem că numărul împrumutaţilor care vor intra în default (incapacitate de plată) va creşte atunci când guvernele vor opri programele de sprijin, inclusiv miliardele de euro oferte ca garanţii pentru împrumuturi în ţări precum Franţa şi Spania.

Oficialii şi-au exprimat îngrijorările într-un raport prezentat miniştrilor de Finanţe din zona euro, care s-au reunit luni, avertizând în privinţa unor ”dificultăţi corporative pe scară largă”.

În document, acestia au subliniat măsura în care băncile depind de guverne pentru a ajuta împrumutaţii.

Aceştia estimează că în lipsa sprijinului guvernamental aproximativ un sfert din firmele din UE ar fi fost în dificultate la sfârşitul anului trecut şi au avertizat că provizioanele băncilor pentru astfel de pierderi nu reflectă ”deteriorarea fundamentală”.

Împrumuturi în valoare de aproximativ 585 de miliarde de euro se află sub moratoriu şi credite de 289 de miliarde de euro au fost acordate pe baza garanţiilor guvernamentale, potrivit datelor disponibile de la sfârşitul anului trecut.

„Trebuie să evităm o creştere accentuată a insolvenţelor”, a declarat jurnaliştilor Paolo Gentiloni, comisarul pentru Economie al Uniunii Europene, după şedinţa miniştrilor.

Aceeaşi nelinişte se resimte şi la Banca Centrală Europeană (BCE), care supraveghează  băncile. În ianuarie, BCE a afirmat că băncile constituie provizionale mai mici decât instituţiile de credit din Statele Unite şi că suspectează că unele bănci nu iau suficiente măsuri, distorsionând calculele riscului pentru a face prognoze de viitor mai optimiste.

Autorităţile de pe ambele continente au alocat sume de ordinul miliardelor pentru a opri consecinţele economice ale pandemiei, deşi în Europa tipul de asistenţă, indiferent dacă este vorba despre subvenţii sau garanţii, depinde de ţara care le acordă.

Franţa, Italia şi Spania au emis garanţii de împrumuturi de ordinul miliardelor de euro, în timp ce Germania a acordat granturi generoase.

Jerome Legras, analist la firma Axiom Alternative Investments, a declarat că mesajul optimist al bancherilor este diferit de cel al autorităţilor de reglementare: ”Mesajul de la autorităţile de reglementare este aproape exact opusul”.

Imaginea roz descrisă de unii directori este, de asemenea, în contradicţie cu datele colectate de European Datawarehouse, care a analizat credite imobiliare europene în valoare de 500 de miliarde de euro.

Potrivit unui studiu realizat în decembrie de Axiom Alternative Investments, o cincime din împrumuturile din Regatul Unit au necesitat o pauză a plăţii creditelor, această ţară fiind urmată îndeaproape de Portugalia, precum şi de Italia, cu mai mult de 12%, şi de Irlanda, cu aproximativ 10%.

Un oficial din zona euro, care a vorbit sub condiţia anonimatului, a spus că, deşi băncile sunt în mare parte robuste, ”unele … pot întâmpina probleme sau ar trebui să fie lichidate”.

În pofida îngrijorării oficialilor europeni, rămân diviziuni profunde cu privire la modalitatea de reacţie.

Deşi cele 19 ţări din zona euro au fost de acord ca banca centrală să supravegheze băncile după prăbuşirea financiară de acum peste 10 ani, aceştia rămân în dezacord asupra reacţiei faţă de băncile care au probleme.

Ţările bogate, precum Germania, sunt reticente să le ajute pe cele mai sărace, precum Italia sau Grecia, prin înfiinţarea unei plase de salvare comună.

Economia României spulberă estimările apocaliptice – anunţă premierul Cîţu după ce a tăiat ajutoarele de deces. INS îl contrazice
Klaus Regling, şeful Mecanismului european de stabilitate, a declarat luni jurnaliştilor că fondul MES, înfiinţat în timpul marii depresiuni pentru a ajuta ţările în dificultate, ar putea fi utilizat pentru lichidarea băncilor, începând cu anul viitor.

„Am creat o a doua linie de apărare puternică”, a spus el, arătând impactul insolvenţelor în creştere asupra băncilor şi guvernelor.

Cu toate acestea, luarea de decizii cu privire la măsurile comune, cum ar fi recurgerea la MES, este extrem de politizată. Eforturile Băncii Centrale Europene, de exemplu, de a înfiinţa o bancă rea în zona euro, pentru a ajuta băncile să îşi depoziteze şi să îşi vândă împrumuturile cu probleme au înregistrat progrese reduse. Între timp, mulţi bancheri speră la ce este mai bine.

„Va fi lumină la capătul tunelului. Unde se termină tunelul, nu ştim”, a spus Steven van Rijswijk, directorul general al ING.