Elena Merișoreanu (75 de ani) are o voce inconfundabilă și un loc bine meritat printre marii artiști ai muzicii populare românești. A știut mereu cum să-și țină fanii aproape și să își încânte publicul.
Cântăreața a fost mereu ca o carte deschisă pentru fani, dar s-a ferit să vorbescă prea mult despre copilărie și despre viața modestă pe care a dus-o. Acum, Elena Merișoreanu a relatat într-un interviu pentru Fanatik întâmplări personale neștiute.
Dacă acum locuiește într-o vila situată în centrul Capitalei, înconjurată de nepoți și de cei dragi, în tinerețe lucrurile au stat cu totul altfel.
„Provin dintr-o familie modestă, mama nu a lucrat niciodată, tatăl meu era cioban, pe urmă a lucrat în mină.” și-a descris părinții cântăreața.
Citește și: Cum arată locuința lui Cristian Boureanu. Fostul parlamentar stă într-un apartament de lux
Deși abia aveau ce pune pe masă, iar în casa copilăriei nu era nici măcar lumină electrică, Elena Merișoreanu povestește cu drag despre mama ei care era gospodină și se zbătea să le pună mâncare pe masă în fiecare zi. Lipsurile copilăriei au făcut-o pe cântăreață să lupte cu desăvârșire pentru a izbândi în viață.
„Când eram în vacanță aveam grijă de vite și ascultam, și făceam treburile casei, că noi am muncit de la trei-patru ani, ne punea mama pe mine și pe sora mea.” își amintește, cu nostalgie, Elena Merișoreanu.
Cântăreața nu a trăit niciodată fără muzică și în copilărie nu rata niciun spectacol din sat, chiar dacă trebuia să vândă ouă pentru a-și cumpăra bilete.
Depresia a stat departe de cântăreața iubită în muzica populară românească. Și, orice greutate a întâmpinat de-a lungul vieții, a trecut peste cu mare voință.
„În viața mea nu am avut depresie. Eu am fost un om foarte echilibrat și totul a pornit de la creier. Așa știu eu că trebuie să procedez. Am tras aer în piept, mi-am zis Tatăl Nostru, am băut două-trei căni de apă și mi-a trecut. Eu n-am suferit de depresie și n-am luat în viața mea medicamente pentru așa ceva.” a precizat Elena Merișoreanu.
„Cel mai bine mă simt acasă când sunt cu familia, dar locurile de baștină nu pot să le uit, pentru că sunt frumusețea copilăriei mele. Și tot ce am învățat frumos a fost de la oameni simpli, părinții mei, și nu pot să uit niciodată ce am învățat la țară”, mai spune Elena Merișoreanu.
Chiar dacă a suferit de multe lipsuri în copilărie, alături de părinții și sora ei, artista nu regretă nimic din ce a trăit și vorbește cu plăcere despre începuturile sale modeste de la țară.
„Trebuie să ne întoarcem în trecut, chiar dacă trecutul nu are viitor, ne întoarcem pentru că, sinceră să fiu, copilăria mea a fost tare frumoasă. Cu toate greutățile, noi nu știam ce înseamnă portocală, nu știam ce înseamnă o ciocolată mai bună, dacă aveam pâine eram fericiți!” a continuat dezvăluirile Elena Merișoreanu.
Cântăreața a fost educată să muncească din greu și să nu se dea la o parte din fața provocărilor vieții.
„În copilărie eram numită băiatul familiei… eram eu și sora mea, pentru că tata mă lua cu el în pădure, la lemne, peste tot. Făceam lucrurile ce trebuia să facă băieții, eram o persoană care nu știam ce-i frica, eram atât de iubită de părinți încât ei mă protejau, știam că orice ar fi, ei mă protejează.” a adăugat Elena Merișoreanu.
„Am amintiri extraordinar de frumoase, de fapt, cele mai frumoase amintiri astea sunt, când îi ai pe ambii părinți. Dar am și un regret enorm de mare pentru că am plecat prea devreme de acasă și nu m-am bucurat de părinții mei. Pentru că ei s-au dus și poate i-am vizitat destul de rar. Venind în București, având turnee… Cine ne vede zâmbind pe scenă, crede că nu suntem decât un zâmbet. Să fii angajat la un ansamblu profesionist atât de mare cum era Rapsodia Română, unde erau soliști care atunci când eram copil și îi auzeam la radio nu puteam să-mi imaginez că vreodată o să stau lângă ei. Și am ajuns să stau lângă ei și să mă protejeze.” a spus Elena Merișoreanu despre cel mai mare regret al vieții ei.