Elveţia, decizie dură în plină pandemie de coronavirus: Pacienţii mai în vârstă şi cu anumite boli nu vor fi resuscitaţi

Potrivit unui document întocmit de Academia Elveţiană de Ştiinţe Medicale şi de Societatea Elveţiană de Medicină Intensivă în vigoare din 20 martie, dar care nu a fost adoptat oficial şi intitulat „Triajul tratamentelor de terapie intensivă în caz de lipsă de resurse„.

„Vârsta de peste 85 de ani. Vârsta de peste 75 de ani însoţită de cel puţin unul dintre următoarele criterii: ciroză hepatică, insuficienţă renală cronică în stadiul III, insuficienţă cardiacă de clasa NYHA mai mare de 1 şi supravieţuire estimată la mai puţin de 24 de luni”. La nivelul A, paturi disponibile la terapie intensivă, dar resurse limitate, criteriile pentru a nu fi admişi la reanimare sunt mai grave. Printre altele: „Stop cardiac recurent, boală oncologică cu o speranţă de viaţă mai mică de 12 luni, demenţă severă, insuficienţă cardiacă clasa IV / NYHA, boală degenerativă în stadiul final„, potrivit ziarului La Stampa.

Medicii vor trebui să decidă dacă aceşti pacienţi vor fi trataţi, în funcţie de numărul de paturi din spitale. Lunea trecută, potrivit celor mai recente date disponibile,  Elveţia avea 22.301 de paturi, dintre care doar 6.353 disponibile.

Doctorii elveţieni au trimis o scrisoare către „New England Journal of Medicine”, care a făcut înconjurul lumii: „Pacienţii mai în vârstă nu sunt resuscitaţi şi mor în singurătate fără confortul îngrijirilor paliative adecvate„.  

Alte articole

Câți bani câștigă, de fapt, un muncitor necalificat în Elveția. Un român a dezvăluit cu cât rămâne după plata impozitelor

Jobul plătit cu 2.000 de euro pe lună, cazare și masă gratuite într-una dintre țările europene în care foarte mulți români aleg să-și caute de muncă

„Deciziile trebuie luate în vederea limitării cât mai mult posibil a numărului de bolnavi grav şi de decese„, se arată şi în premisa de abordare scrisă chiar de medicii de la resuscitare.

Franco Denti, preşedintele Ordinului Medicilor din Cantonul Ticino, recunoaşte că este o siuaţie şocantă, în ciuda pragmatismului său: „Când a apărut această directivă, am sărit de pe scaun. Să decizi pe cine să resuscitezi şi pe cine nu este greu, foarte greu pentru orice medic. Dar acest document, care este public, este o garanţie pentru medicii şi pacienţii înşişi, care nu vor să fie supuşi unui tratament suplimentar. Fiecare decizie revine comitetelor de etică din spitale. Nu am informaţii că s-a întâmplat deja, dar suntem foarte îngrijoraţi„.