Elveţia şi Danemarca le reţin refugiaţilor bunurile de valoare în schimbul costurilor de întreţinere

Într-o emisiune a SRF a fost arătată o chitanță pe care un refugiat din Siria a primit-o din partea autorităților când a trebuit să predea mai mult de jumătate din suma cash cu care familia sa a rămas după ce a plătit unor traficanți ca să-i aducă în Elveția.

SRF a arătat, de asemenea, un pliant cu informații pentru refugiați în care se afirmă: ”Dacă aveți bunuri în valoare de peste 1.000 de franci elvețieni când sosiți la un centru de primire trebuie să le predați și veți primi o chitanță”.

”Este nedemn. Acest lucru trebuie să se schimbe”, declara Stefan Frey, un reprezentant al organizației de ajutor pentru refugiați, Schweizerische Fluechtlingshilfe, potrivit Agerpres.

Potrivit SRF, autoritatea națională pentru migrații SEM a justificat măsura, precizând că legea face apel la solicitanții de azil și la refugiați să contribuie, atunci când este posibil, la costurile procesării cererilor lor și ale acordării de asistență socială.

Alte articole

Ce trebuie să faci ca să te angajezi în Elveția pe un salariu de 3.600 de euro? Condițiile sunt exigente, dar beneficiile sunt pe măsură

Povestea tinerei de 24 de ani care a luat-o de la zero într-o țară străină. Cât câștigă ca bonă în Elveția: ”Economisesc aproape 2.000 de euro”

Citeşte şi Germania va cheltui uriaşul excedent bugetar, de 12 MILIARDE de euro, cu REFUGIAŢII

”Dacă o persoană pleacă de bunăvoie în decursul a șapte luni, atunci ea poate primi banii înapoi. Altfel, banii acoperă costurile pe care ei le generează”, a declarat pentru SRF o purtătoare de cuvânt a SEM.

În plus, refugiații care câștigă dreptul de a rămâne și de a munci în Elveția trebuie să predea 10% din câștigurile lor salariale o perioadă de până la 10 ani până când vor achita costuri în valoare de 15.000 de franci elvețieni, potrivit relatării.

Reuters amintește că Danemarca, după ce s-a confruntat cu critici din partea agenției ONU pentru refugiați, procedează la modificarea unei propuneri de confiscare a bunurilor refugiaților pentru acoperirea costurilor sejurului lor, mărind suma pe care refugiații pot s-o păstreze asupra lor.