Est-germanii se întorc din vest, la 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului

Peggy Hoffmann, în vârstă de 29 de ani, explică decizia de a se întoarce în est prin dorinţa de a lucra cu normă întreagă. Momentan, în landul ei natal, Saxonia-Anhalt, locuieşte într-un apartament în Glindenberg, o suburbie a oraşului Magdeburg. Anul trecut, şi-a găsit un loc de muncă în asigurări şi o creşă cu program prelungit pentru cei doi fii ai săi. În estul Germaniei persistă modelul RDG – mamele trebuie să aibă şi serviciu, şi să îngrijească copiii; în vest, se aşteaptă din partea lor să stea acasă câtă vreme au copii mici, iar posibilităţile de a lăsa copiii în grija altcuiva sunt reduse. Aşa că în est, „pentru o femeie activă, e un vis!”, spune Peggy, pe care a trebuit să o urmeze – nu fără temeri – şi soţul ei, Carsten.

În urmă cu zece ani, când el studia la Stuttgart, ea a fost cea care s-a dus după el, din dorinţa „de a descoperi ceva nou”. Acum, la 33 de ani, Carsten recunoaşte că „la început, întoarcerea a fost foarte grea pentru mine”. El a renunţat la un loc de muncă stabil şi era îngrijorat că va câştiga mai puţin, însă până la urmă şi-a găsit un post pe acelaşi salariu.

O familie ca Hoffmann este ideală pentru landul Saxonia-Anhalt, care – la fel ca alte landuri din fosta RDG – se confruntă cu o criză de forţă de muncă, din cauza îmbătrânirii populaţiei şi a exodului către vest din ultimele trei decenii.

Potrivit lui Nico Stawarz, cercetător la Institutul Federal pentru Demografie din Wiesbaden, din 1991 până în 1997 populaţia din estul Germaniei a scăzut cu 1,2 milioane, diferenţa dintre cele 3,7 milioane de oameni care au plecat şi cele numai 2,5 milioane care au venit. Primul val s-a produs imediat după reunificarea ţării, când industria est-germană s-a prăbuşit, iar şomajul în fosta RDG era aproape de 20%. Au plecat mai ales tinerii cu nivel de educaţie ridicat, inclusiv femeile. Stawarz apreciază că pierderea „nu va fi uşor de compensat”.

Alte articole

Pensii 2026. Documentul care trebuie depus de două ori pe an pentru a nu rămâne fără pensie. Avertisment de ultimă oră pentru seniori

Cine sunt pensionarii care ar putea primi până la 1000 de lei ajutor de la stat. Anunțul de ultimă oră făcut de Ministrul Muncii

Însă măcar exodul s-a oprit. Un studiu recent al institutului subliniază că în 2017, pentru prima dată, numărul de sosiri din vest în est a fost mai mare decât cel de plecări în sens invers. „Observăm evoluţii pozitive în est”, spune cercetătorul: o economie mai dinamică, şomajul în scădere, apariţia unor concentrări urbane atractive, cu universităţi, cum ar fi chiar Magdeburg.

Aşa că, deşi salariile, pensiile şi productivitatea din fosta RDG rămân în medie mai scăzute, tot mai puţini est-germani pleacă din regiunile natale şi tot mai mulţi foşti migranţi se întorc. Chiar dacă nu există statistici globale, mai multe rapoarte arată că numărul revenirilor a crescut. Majoritatea au între 29 şi 45 de ani, au trăit în medie un deceniu în vest, şi-au întemeiat o familie acolo, iar acum revin în căutarea „unei calităţi mai bune a vieţii”, rezumă Stawarz profilul demografic, menţionând totodată că în est sunt posibilităţi mai mari de a lăsa copiii în îngrijire, preţurile pe piaţa imobiliară sunt rezonabile şi uneori părinţii sunt mai aproape.

Au apărut iniţiative pentru atragerea înapoi a celor plecaţi din landurile Saxonia, Mecklenburg-Pomerania Inferioară, Saxonia-Anhalt. În Thuringia, unde vor avea loc alegeri la sfârşitul lui octombrie, conservatorii au propus chiar acordarea unei prime de reinstalare de 5000 de euro. Anual, se organizează burse de locuri de muncă. Kerstin Mogdans, coordonatoarea centrului de asistenţă pentru cei care revin la Magdeburg, care s-a ocupat de familia Hoffmann, apreciază că landurile nu au de ales.

„Oamenii nu vin aici cu orice preţ. Nu fug din locul unde trăiesc acum (…), de aceea este important ca firmele să ştie să îşi prezinte bine ofertele”, insistă ea.

După un an de când s-a întors, familia Hoffmann susţine că a prins rădăcini la Glindenberg şi se va muta în curând într-o casă cumpărată în sat. Deşi s-au simţit bine în vest, soţii Hoffmann recunosc că au fost surprinşi să audă uneori în conversaţii remarca un pic dispreţuitoare „A! Eşti aşa de Ossi!” – diminutivul peiorativ pentru est-germani. În Saxonia-Anhalt îi aştepta altă surpriză: au fost consideraţi „Wessi” (vest-germani) şi priviţi cu o anumită neîncredere sau cel puţin curios. „Dar între timp am lămurit neînţelegerea”, spune Peggy, cu un zâmbet larg.