Europa, arhipelagul dezamăgiților – analiză de Radu Popa

Când lumea civilizată a think-tankurilor transatlantice pune problema geopoliticii secolului nostru, accentele se așează pe evoluțiile zonei afro-asiatice, din Orientul Mijlociu și pînă în China. Europa apare ca un câmp eliberat de riscuri și redus, adesea, la analize financiare. Dar, oare, asta nu e o greșeală de strategie geopolitică?, se întreabă politicianul Radu Popa într-o analiză pe blogul său.

RomaniaTV.net
31 mart. 2017, 15:42
Europa, arhipelagul dezamăgiților – analiză de Radu Popa

Populația de 500 de milioane de locuitori a UE este o putere demografică a lumii, după China și India. Economia de 16 mii de miliarde de dolari a UE este mai mare decât a SUA și face din acest arhipelag economic, prima putere economică mondială.

Recent, Roma a salutat recent adoptarea Declației comune a membrilor care o compun. Documentul clasicizează, după cum se știe, o nedreptate conceptuală: instituirea ritmurilor și a intensităților diferite, fie că ele sunt de coeziune socială, de creștere economică sau de securitate.

Vom acționa împreună, cu ritmuri și intensități diferite acolo unde va fi necesar, dar mergând în aceeași direcție, așa cum am făcut în trecut, în conformitate cu tratatele” spune documentul.

Proclamația este rotundă și scrisă în limba de lemn a birocraților bruxelezi. Documentul ne anunță o geografie a divizărilor, în care toți membri sunt asigurați că vor merge împreună-cum ar putea merge mebrii unei Uniuni?!– în aceiași direcție-ar putea fi și altă direcție, în afară de pro-vest?!-și în conformitate cu tratatele de parcă exista vreun risc ca o țară să acționeze în interiorul UE, dar în afara tratatelor?!

În realitate, din acest menu a la carte fiecare națiune își ia energia pentru consumul intern neglijînd în mod nesănătos, organismul, în ansamblul său.

O pleiadă de analiști politici mult mai fini cunoscători ai situației decât mine au arătat cum acest nou traiect european este manufacturat în Germania care, pe bună dreptate spun ei, are acest drept să rescrie destinul Uniunii pe care o susține economic.

Să fie oare, așa? Să fie interesul unui centru de putere ca forța ansamblului să se diminueze?

Să fie oare, util și sănătos, ca Germania să domine un spațiu de 16.000 de miliarde de euro sau un hard-core de contractat demografic și economic cu care, eventual, să facă o Uniunea mai mică? Putem fi de acord că toate experimentele sunt bune, cu excepția celor care ne omoară. Ca să fac o paralelă, cred că Trump este puternic și pentru că negociază cu forța celor 50 de state în spate și nu știu dacă o SUA mai mică ar fi la fel de proeminentă în economia mondială.

Citiţi întreaga analiză AICI.