În ultimii cinci ani, investițiile mari derulate în Oradea s-au dovedit mult mai scumpe decât prețurile anunțate la licitații. O investigație a publicației Bihoreanul , prezentată vineri seară în emisiunea Cutia Neagră, moderată de Silviu Mănăstire la România TV, arată că aproape toate proiectele importante: drumuri, pasaje, rețele sau amenajări urbane, au fost majorate consistent prin acte adiționale, până la sume cu zeci de milioane de euro mai mari decât cele declarate inițial. Practic, autoritățile au prezentat public contracte cu valori atractive, iar după începerea lucrărilor au urmat suplimentările. Motivele invocate? De la scumpiri la materiale, permise de lege, până la lucrări suplimentare generate de proiecte incomplete sau greșite. În realitate, aceste mecanisme permit creșteri de până la 50% din valoarea inițială, fără reluarea licitațiilor, iar nota de plată este decontată din buzunarul contribuabililor.
Exemplele sunt grăitoare: proiectul Nufărul-Cantemir din Oradea a pornit de la 50,6 milioane lei și a ajuns la 73,7 milioane, prin 14 acte adiționale. Pasajul Magheru, licitat la 14,5 milioane lei, a urcat la aproape 23. Pasajele din Centrul Civic, estimate la 112 milioane, s-au ridicat în final la aproape 170 de milioane lei. În total, din 40 de contracte analizate, cu o valoare inițială de 914 milioane de lei, s-a ajuns la cheltuieli de peste 1,1 miliarde.
În centrul acestor așa zise reușite apare constant firma Procons Group, a lui Vlad Moldovan, devenită peste noapte campioana lucrărilor din Oradea. Compania are puțini angajați și un număr mic de utilaje, dar obține contract după contract, apelând masiv la subcontractori. Moldovan spune că lucrează cu marje mici de profit și că 85% din venituri vin din bani publici, dar cifrele și repetarea aceluiași scenariu pun sub semnul întrebării această declarație. Primarul Florin Birta susține că majorările au temei legal și că municipalitatea nu poate refuza ajustările. Totuși, cetățenii nu află niciodată nota de plată finală din comunicatele oficiale, acolo unde apare doar valoarea inițială, frumos rotunjită și prezentată ca succes administrativ. Diferențele uriașe se ascund în spatele rectificărilor bugetare, aprobate discret în Consiliul Local, fără ca cineva să explice public cum s-a ajuns la aceste sume.
Fenomenul nu este exclusiv orădean, dar aici se vede cel mai clar: promisiunea unor proiecte moderne și eficiente ascunde un mecanism prin care costurile reale explodează, iar oamenii află prea târziu cât au plătit de fapt. Însă, dacă totul este legal și justificat, de ce se evită cu atâta grijă prezentarea sumelor finale? Și cine răspunde pentru zecile de milioane de euro care dispar, pe tăcute, din bugetul orașului?