„Continuă să facă valuri – pentru că Duduienii nu tac, și bine fac – moartea lui Ciprian Pian în pușcărie. Să fim serioși, nu prea se moare de infarct la 35 de ani dacă nu există elemente perturbatoare sau boală cronică gravă dusă pe picioare. Iar defunctul, cu toate păcatele și faptele lui, nu a fost condamnat la moarte de instanța de judecată, ci la executarea unei pedepse privative de libertate. Justificările de genul „pedeapsă divină, un interlop mai puțin” pot să țină doar în țările de lumea a treia spre a patra. Iar explicația că penitenciarul n-are doctori fiindcă nu vor halatele albe să se încurce cu deținuții pe niște lefuri de peste 4.000 euro/lună s-o cumpere naivii sau ăia plătiți să facă pe proștii”, spune Victor Ciutacu în direct la România TV.
„Situația asta revoltătoare e perenă la Jilava. Unde tot perenă și directoarea Antoanela Teoroc, nevasta liderului principalului sindicat din sistemul penitenciar. Pe mandatele căreia au murit între alții, în condiții dubioase, miliardarul Dan Adamescu, judecătorul Stan Mustață și campionul la box Rudel Obreja. Și m-am referit doar la numele cu notorietate. Ai nimănui pot crăpa pe capete, n-are cine să strige pentru ei suficient de tare cât să se audă în presă. În toate cazurile, familiile au reclamat dezinteresul și tratamentele inumane. Numai și pentru palmaresul ăsta negru, doamna directoare de pușcărie trebuia să fie demult istorie. Dar uite că nu e”, mai spune Victor Ciutacu.
„Miniștrii Justiției, habar n-am dacă datorită proptelelor sus-puse ori de spaima unor eventuale proteste sindicale care ar putea fi organizate de soțul sindicalist, tind să o eternizeze, ba chiar au și promovat-o. Iar acum, pentru că e scandal în media, forul tutelar, chipurile, anchetează evenimentul nefericit. Dacă tot e atât de dornică de adevăr Administrația Penitenciarelor, ar putea să întrebe personalul pe dona Antoanela dacă nu cumva, sunată fiind în week-end pentru a aproba transferul deținutului Duduianu într-un spital din rețeaua Ministerului Sănătății, și-a repezit subordonații și le-a zis să-l lase să aștepte până dimineață. Nu de alta, dar, când o instanță condamnă cu executare un om, odată cu încarcerarea și cu predarea actului de identitate, deținutul e în grija statului. Care stat, dacă l-a luat în primire pe picioare, are datoria să-l hrănească, să-l îngrijească și să-l scoată pe poartă, la liberare, tot pe picioare. Sau, cel puțin, să încerce s-o facă…”, conchide Victor Ciutacu.