Victor Ciutacu analizează ultimele mişcări de protest din România. „Răscoala de la Lungulețu a fost înăbușită în promisiuni. De ministrul Barbu, trimisul pe Pământ și în Ministerul Agriculturii al lu’ domnu’ nea Paul Stănescu. Cum a reușit asta înaltul demnitar? Prin tupeul de a se duce în mijlocul oamenilor revoltați, ceea de denotă vână politică. Și prin promisiuni, pe care Dumnezeu știe dacă le va și respecta. Ce le-a zis de le-a dat cu liniște? Că nu-i va taxa, deocamdată, nimeni pentru apa scoasă din pământ să-și ude culturile de legume. Și că nu mai vine garda peste ei”, a spus Victor Ciutacu, în exclusivitate la România TV.
„Dincolo de faptul de necontestat că, legal, toate resursele aparțin statului, care le poate concesiona, lucru pe care nimeni n-a avut răbdarea sau inspirația să-l comunice oamenilor, autorii acțiunii milițienești sunt niște imbecili. În primul rând, pentru că trebuie să ai creier de euglenă verde (sau de parameci, tot aia e) să vrei să restricționez accesul la apă al legumicultorilor pe secetă. În al doilea rând, că blestemata aia de apă, pe care vor s-o taxeze, se întoarce tot în pământul din care-i scoasă. Că doar nu fuge cu ea la târg, s-o vândă îmbuteliată, gureșul nea Ilie Lungulețu. În al treilea rând, că heirupismul ăsta inept are loc fix, dar fix în perioada în care alt nea Ilie, Bolojan, zis și Sărăcie, încearcă să ne convingă pe toți să ne prefacem fericiți că ne mărește la blană taxele. În al patrulea rând, că exact când dezbaterea publică e focusată pe dezvăluiri despre statutul colonial pe care ni l-am autoimpus față de Franța, scandalul televizat a pornit de la o firmă cu capital majoritar francez, fiartă de grijă că rămân bucureștenii fără apă rece la robinet”, mai spune Victor Ciutacu.
„Una peste alta, statul european în care trăim (sau, mă rog, supraviețuim) mai are doar să taxeze aerul pe care-l respirăm. Pentru că, în rest, n-a ratat aproape nimic. Și nici nu dă semne că ar vrea să se oprească din elanul opresiv. În definitiv, poate asta merităm. Nu ne-am făcut-o cu mâna noastră?”, este concluzia amară a lui Victor Ciutacu.