Lumina cu parcursurile ei, mișcările în timp ale plantelor, animalelor, natura – toate aceste teme sunt tratate în lucrările expuse. Expoziția va cuprinde un număr de aproximativ 50 de lucrări, cea mai veche lucrare fiind o fotografie din anii ’70.

Matei Lăzărescu s-a născut în 1948 în București, într-o familie de intelectuali români persecutată, ca nenumărate altele, de sistemul comunist. Primele desene (portrete) le realizează la vârsta de șase ani, îndrumat de tatăl său, medic, desenator talentat și poet, care îi transmite adânca admirație a culturii clasice, iubirea pentru lumea satului și pentru țăranul român, precum și pasiunea fotografiei.

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Miracolul dumnezeiesc de care a avut parte Gina Pistol atunci ...

Andreea Tonciu își bagă soțul în faliment, fără nicio ...

În Institutul de Arte din București, studiul după natură a fost elementul esențial, la care s-au adăugat, în mod fericit, profesori ca Gheorghe Ghițescu precum și prezența și prietenia colegilor.

“Bisericile mănăstirilor din Bucovina, cunoscute în calitate de restaurator de frescă în anii ’70, ca și lumea satului, regăsită atunci și observată, fotografiată ziua, și desenată seara ca într-un jurnal poetic, au fost o nouă treaptă în construcția sufletului de tânăr, cu sentimentul trăirii în mijlocul unei lumi complete, adevărate, care părea că își ajunge ei însăși.

Atunci s-au întărit, ca aripile fluturilor, dorința de adevăr, de atingere strânsă a realității, și a izvorât șuvoiul de poezie care decurge din aceasta, impresia că totul e plin de sens, că lucrurile vorbesc de la sine și că nu avem decât să le punem pe hârtie sau pe pânză. Fântâna, izvorul, drumul de pământ, casa din lemn și lut, curtea cu iarbă, livada, locuite ca o arcă a lui Noe de o familie cu credință, munca și obiceiurile ei, înconjurată de animalele ei, mă însoțesc de atunci pretutindeni.

Reîntâlnirea după 15 ani lungi de exil cu domnul Paul Gherasim a fost aproape ca o minune, într-atât de aproape l-am simțit, ca pe un părinte.

Restaurarea a fost trăită ca o chemare pentru frumusețea, bogăția și adâncimea lăsate de generațiile care ne-au precedat, și ca un privilegiu, acela de a fi primit în locurile sfinte, ale celor mai prețioase moșteniri.

În pictură și în fotografie, lumina și umbra, lumea măruntă dezvăluită de microscop, pârâul cu strălucirile lui în mișcare, până la norii transformându-se pe cer, m-au atras mereu, aș spune spontan și irezistibil.

M-au preocupat în fotografie și felul în care privim și gândim, cum călătorim între ele, cu ele…

În ultimii ani, mă atrag lumina pătrunzând în spații întunecate, oglindirile pe pardoseala de piatră, în opoziție dar și în sperată continuare cu iarba și strălucirea de afară, cu animalele minuscule în grabă și strădanie perpetuă, care m-au readus la film, la video.

Dincolo de ceea ce privim, de Iliada și Odiseea, de scrierile presocraticilor, de Marc Aureliu, de textele creștine vechi – Sfântul Vasile cel Mare – și de poeziile lui Eminescu, cele mai apropiate, ale tatălui meu, sunt sprijin de fiecare zi și subiecte de desen și pictură, ca de altfel și pasiunea pentru limba greacă veche.”

Matei Lăzărescu

Expoziția se va deschide pe data de 6 martie, ora 19.00 și va fi deschisă până pe 11 aprilie a.c.

Programul de vizitare:

Luni – Vineri 10.00 – 18.00

Sâmbăta 10.00 – 15.00