Austria trece printr-o criză economică fără precedent din cauza prăbușirii grupului Signa, considerată cea mai mare insolvență corporativă din Europa postbelică.
Cu datorii estimate între 25 și 30 de miliarde de euro, falimentul conglomeratului imobiliar fondat de René Benko provoacă un efect de domino în întreaga economie austriacă și ridică semne de întrebare majore cu privire la soliditatea cadrului legislativ și financiar european.
Signa, colos cu investiții emblematice în Viena, München, Hamburg, Milano și alte mari orașe europene, funcționa printr-o rețea opacă de firme, fundații și fonduri întinse pe mai multe jurisdicții.
Gerhard Weinhofer, directorul Creditreform Austria, afirmă că „este imposibil să înțelegi cine ce deține și unde s-au dus banii”., potrivit Știri Diaspora. În Germania sunt înregistrate peste 100 de proceduri de insolvență legate de Signa, iar în Austria alte 30 – toate fără o coordonare unitară, ceea ce face recuperarea datoriilor aproape imposibilă.
În paralel cu implozia financiară, fondatorul Signa, René Benko, este în arest preventiv la Viena din ianuarie 2025, acuzat de fals, spălare de bani și ascundere de active în cadrul procedurilor de insolvență.
Procurorii anticorupție din Austria au descoperit un seif disimulat într-o locuință a unor rude ale soției sale, în care se aflau 120.000 de euro cash, ceasuri de lux și bijuterii, obiecte pe care Benko le-a declarat drept cadouri făcute familiei.
Interogat de anchetatori, Benko a dat declarații evazive, susținând că „nu-și amintește exact” câte ceasuri deține sau cui i le-a dăruit. Unele, spune el, erau „cadouri pentru evenimente caritabile”.
Alte ceasuri, extrem de valoroase, le-ar fi oferit copiilor săi minori, în 2021, ca „daruri simbolice de Crăciun”, deși se pare că el însuși le-a purtat ulterior. În plus, mama lui Benko ar fi răscumpărat o parte din obiectele scoase la licitație, într-o cursă juridică complicată între creditori și membrii familiei miliardarului.
Cazul Signa scoate în evidență slăbiciunile sistemice ale legislației privind insolvența în Europa. Weinhofer susține că este urgent necesar un cadru legal unificat care să permită administrarea colectivă a falimentelor în cazul grupurilor de companii. În prezent, fiecare entitate este tratată separat, iar lipsa unei imagini de ansamblu blochează recuperarea activelor.
Mai grav, aproximativ 40% dintre companiile austriece falimentare nu ajung nici măcar în instanță, deoarece nu dispun de suma minimă de 4.000 de euro necesară pentru inițierea procedurii legale. Astfel, lichidarea se produce automat, iar creditorii nu mai au nicio șansă să recupereze ceva.
Statisticile Creditreform arată că 2025 ar putea deveni anul cu cele mai multe falimente din istoria recentă a Austriei, depășind chiar recordul din timpul crizei financiare globale din 2009. Numărul insolvențelor a crescut cu 23% în 2023, iar doar în primul trimestru din 2025 s-au înregistrat deja 1.988 de cazuri, în creștere cu 9,4% față de aceeași perioadă a anului trecut.
Estimările pentru întregul an indică între 7.200 și 7.500 de falimente, iar efectele sunt resimțite în lanț: furnizorii, prestatorii și subcontractorii marilor companii în dificultate ajung la rândul lor în colaps.
Austria nu este un caz izolat. În 2024, peste 190.000 de companii au fost închise în 14 state europene, o creștere de 12% față de 2022. Grecia înregistrează cea mai abruptă creștere a insolvențelor – 42%, dar Austria o urmează cu 23%, mult peste media UE.
În acest context, experții trag un semnal de alarmă: Europa are nevoie urgentă de o regândire a reglementărilor economice, pentru a preveni transformarea falimentelor din excepții în normă. Cazul Benko și prăbușirea Signa devin astfel simbolul unei boli mai profunde care roade economia europeană din interior.
„Dacă Europa nu învață nimic din colapsul Signa, nu este decât o chestiune de timp până va cădea următorul gigant” – Gerhard Weinhofer.