Fantezia lui D.D

Suma de cca 130.000 euro depusa drept garantie la Ministerul Economiei, pentru a participa la licitatie este insignifianta, comparativ cu potopul de reclame facute OTV-istului.

Pentru a face publicitate , televiziunile cer bani grei firmelor interesate in lansarea produselor comerciale. Numai ca D.D a gasit singur (sau dus de la spate?) calea de a sta, ore-n sir, in casele oamenilor. Niciunei stiri despre privatizare nu I s-ar fi dat atentie mai mult de un minut.

Pe cand asa, un D.D facand declaratii "senzationale" intruna (nu conteaza ca invarteste si ameteste aceleasi cuvinte: ciocoii, banii poporului, caracalean sarac, v-au furat banii) aproape ca telespectatorii il privesc siderati.

Fostul judecator militar, Ion Panaitescu, absolvent si al Facultatii de Psihologie, spune ce D.D este genul de om care i-a adus aminte de Nati Meir. Pe D.D il defineste ca fiind personalitate accentuata de tip demonstrativ, ca facand parte din categoria asa-zisilor anestezici moral.

Fara empatie, fara rezonanta afectiva, acesti indivizi, este de parere Panaitescu, nu sunt sincronizati la momentul prezent. "Tu te vaiti ca te doare o masea, iar el vrea sa-ti spuna un banc tare". Nu au simtul ridicolului, nu au simt moral, fac lucruri lipsite de noima.

Fostul judecator face trimitere aici la sumele de bani scoase din banca pentru a plati salariatii Oltchim. Fata de care nu are nicio calitate. Oamenii aruncati in somaj, prin inchiderea combinatului, nu sunt salariatii lui. Atunci de ce sa-i platesti? Pare un gest inexplicabil. Lui I se cer banii pentru privatizare, iar el spune ca ii are pentru angajati.

Mergand pe acelasi rationament, putem deduce ca sacii de bani, depusi cu pompa, la sediul OTV, constituie, de fapt, o diversiune. Cum, cu toate stradaniile si calatoriile sale prin strainataturi nu a putut aduna cele 45 de milioane de euro, necesare privatizarii, pentru a nu se face de ras, a mutat atentia catre cash-ul din banca, transportul blindat, paza, etc.

Strigand in fata poporului "Am banii, am banii", telespectatorii de prin catunele tarii nu mai faceau deosebirea intre sumele pentru privatizare si cele pentru o inchipuita plata a salariilor. "Fantezia escrocilor este uriasa" afirma Ion Panaitescu.

Cazul D.D i-a reamintit fostului magistrat de un dosar pe care l-a judecat prin anii '70. Inculpatul era un locotenent de securitate, trimis in boxa acuzatilor, pentru inselaciune. Ofiterul gasise un prost, pe care l-a pacalit, vanzandu-i Arcul de Triumf si Ambasada Argentinei.

Cumparatorul era un cioban din Sibiu, care, pentru a intra in posesia edificiilor monumentale, si-a vandut turmele de oi si cam tot ce agonisise pana atunci, convins fiind ca va incepe o noua viata, in inima Capitalei.

Nu stim cum l-a pacalit securistul cu Arcul de Triumf dar, in privinta cladirii ambasadei, tranzactia a mers ca pe roate. Pentru a fi mai convingator, securistul intra si iesea din impunatorul edificiu, cu lejeritatea gazdei primitoare, menite sa-si lase oaspetii cu gura cascata.

De fapt, Ambasada Argentinei se afla in lucrari de renovare si, in lipsa personalului diplomat, locotenentul raspundea de tot ce misca prin obiectiv.

Gestul lui D.D de a promite in scris, la licitatia cu strigare, ca va aduce ditamai suma de bani seamana cu fantezia securistului.