Dacă în mod obișnuit magnoliile își deschis petalele primăvara, așa cum o fac an de an și cele din curtea Universității din Oradea, de această dată exemplarele mai tinere, plantate în urmă cu câțiva ani, au făcut spectacol la finalul lunii august.
Florile apărute la sfârșitul verii reprezintă un fenomen rar, cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de remontanță sau remontanță sau înflorire remontată.
Acest comportament atipic nu apare din întâmplătoare ci este rezultatul unei combinații complexe între genetica plantei și schimbările climatice tot mai accentuate din ultimii ani.
În mod obișnuit, magnoliile își dezvoltă mugurii florali în timpul verii pentru a fi pregătiți de înflorire în primăvara următoare. Cu toate acestea, sub influența oscilațiilor bruște de temperatură și umiditate, ritmul natural al plantei poate fi perturbat.
Potirivit experților, principala cauză a acestui fenomen este reprezentată de o adevărată „confuzie hormonală cauzată de climă”.
În Câmpia de Vest, perioadele de caniculă extremă și secetă prelungită din prima parte a verii determină arborele să intre într-o stare defensivă de repaus, o strategie prin care își conservă energia pentru a supraviețui.
Când seceta este urmată brusc de ploi abundente și de o scădere temporară a temperaturilor, planta primește un semnal fals din mediul înconjurător. Mecanismul biologic al magnoliei interpretează această succesiune ca fiind trecerea iernii și sosirea primăverii, ceea ce declanșează descjhiderea prematură a unei părți din muguri.
Singura consecință directă este că mugurii deschiși la finalul acestei veri nu vor mai produce flori în primăvară.